Despre oameni, imagine si statut social

Ma uitam aseara la televizor si la un moment dat a inceput emisiunea “In gura presei” a lui Mircea Badea. Recunosc ca imi era foarte somn asa ca nu eram extraordinar de atenta – insa la un moment dat nu am putut ramane indiferenta. Comenta Mircea despre un articol ce prezenta diverse persoane din politica si masinile lor (de lux). Si… o fraza mi-a ramas intiparita in minte: era legata de statut social, calitate umana si masini.

Mai clar, era vorba despre un articol aparut in ziarul Gandul – “MaÅŸini tot mai scumpe, drumuri tot mai proaste. Ce conduc Udrea, Videanu ÅŸi Vlădescu“. Acum, obiectiv vorbind, fiecare are dreptul sa conduca orice masina vrea. Daca si-o si permite – cu atat mai bine. Daca insa ne uitam mai atent la numeroasele dezvaluiri (si nu ma refer aici la cele de scandal ci la cele documentate, pentru care uneori exista si condamnari), daca ne uitam la cate persoane au primit in dar masina de “super lux” cu ocazia implinirii a 18 ani, 21 ani sau alta varsta asemanatoare, atunci afirmatia: “nu maÅŸina reflectă statutul social, ci calitatea umană” nu se poate sa nu ne zgarie auzul si chiar sa ne revolte.

Declaratia de fata ii apartine lui Adriean Videanu – si e inclusa in articolul amintit mai sus. Ca sa reiau fraza in intregul sau ar trebui sa spun asa: Adriean Videanu: „Sunt adeptul ideii că nu maÅŸina reflectă statutul social, ci calitatea umană…. Mi-ar plăcea să conduc un Trabant“.

Acum vin si intreb: daca statutul social e reflectat de calitatea umana, de ce o persoana ce are Logan, de exemplu, e altfel vazuta (cand merge la o intalnire si nu numai) decat una care vine cu un Lamborghini sau un Mercedes?

Si lista de intrebari poate fi continuata.

Ca statutul social ar putea fi (sau ar trebui sa fie cum spun unii) determinat de calitatea umana e una. Dar in realitate lucrurile stau altfel. Stiti cum e: in teorie intre teorie si practica nu e nicio diferenta. In practica insa intre teorie si practica exista diferente.

Concluzia? Eu cred ca e simpla – si se refera la a gandi inainte de a vorbi.