Cea mai mare prostie crezuta apropo de PR

PRul e irezistibil. Nu, nu ii fac reclama, dar avand in vedere ca relatiile publice atrag studenti an de an in intreaga lume, ca jurnalisti trec din media in PR, ca orice afacere se gandeste daca nu cumva ar fi bine sa “isi faca niste PR” nu se poate spune altceva decat ca PRul e irezistibil.

Ca sunt si unele (mai mult sau mai putin) vedete atrase de domeniu e iar clar – daca ne uitam la cate au absolvit numai la noi facultatile in domeniu. Ca exista oameni cu talent si altii care nu au ce cauta in PR este la fel de evident.

Exista o sumedenie de lucruri bune realizate de-a lungul timpului prin intermediul actiunilor de relatii publice. Sunt numeroase cazuri si exemple de strategii de succes si de companii care au avut de castigat de pe urma relatiilor publice. Sunt reguli de baza si sunt apoi numeroase opinii si tendinte. Noi dezvoltari tehnologice aduc cu ele instrumente care pot fi utilizate in activitatea de PR.

Desigur insa clientii nu sunt toti la fel. Si e logic sa fie astfel. Dincolo de unele diferente foarte clare, exista si diferenta care provine din bugetul alocat de o organizatie activitatilor de relatii publice. Si, poate mai importanta decat toate, exista diferenta de perceptie asupra PRului.

Sunt multi directori cu care oamenii de PR se intalnesc – in calitate de angajati, de directori ai unor agentii de relatii publice sau ca freelanceri – pentru a discuta modalitati diverse in care o companie sau un produs poate fi promovat(a).

Si dupa toate discutiile, propunerile si ideile venite, se aproba… trimiterea unui comunicat pe luna

Totul ar fi de realizat intr-un buget cat mai mic – de obicei solicitat a fi cuprins insa intre 100 euro si 200 euro.

Si cu acest lucru trebuie ca agentia sa faca minuni.

Comunicatul trebuie sa apara peste tot in presa.

Clientii trebuie sa vina valuri-valuri – inca din prima zi!

Ritmul trebuie mentinut luni la rand.

Problema este ca lucrurile nu functioneaza asa. Spuneam mai demult ca relatiile trebuie intretinute – inclusiv pentru ca un comunicat sa apara. Mai mult, sunt dese cazurile in care informatia nu este deloc interesanta. Clientul doreste sa zica si el ceva – cu orice pret – si sa apara.

Pe termen lung nu se face insa nicio alta investitie. Nu se merge la o intalnire cu vreun jurnalist. Nu se ofera informatie relevanta. Nu se organizeaza niciun eveniment. Nu se ofera continut interesant nici prin canale social media – ca deh, costa sa le intretii si daca n-ai om intern atunci si agentia va avea nevoie de bani in plus. Si lista continua.

Si uite-asa unii vor sa mearga ani de zile. Si sa mearga bine.

Cred ca acest miraj – al comunicatului de presa ca unic instrument folosit pe termen extrem de lung, fara nicio alta investitie, fara greutate etc. – este cea mai mare prostie crezuta apropo de PR.

Din nefericire e si una promovata (sau lasata necontrazisa) de oamenii de PR. Pana la urma – auzeam mai demult un freelancer – lasa ca sunt buni si cate 100 de euro de ici, 200 de dincolo – asa se fac banii, nu iti permiti sa faci mofturi.

De parca de mofturi vorbim noi!

Cum era insa cu PRul de calitate?