Dispozitie (bisericeasca) stupida, intalnire cu urs si alte asemenea toate intr-o zi

Am plecat ieri cu mic cu mare la Sinaia. Bine, nu chiar toata familia intrucat Maxie inca nu e obisnuita sa mearga pe scaunul din fata.

Nu ne-am dus la Sinaia de fite, ne-am dus pentru a incerca sa vorbim la Manastirea Sinaia pentru botezul micului nostru print, Eric. Anul acesta se fac 6 ani de cand eu si Andrei ne-am casatorit si data pica tot sambata si de aceea voiam sa fac botezul in acelasi loc, in aceeasi zi. Mi s-a parut a fi o idee speciala.

Numai ca socoteala de acasa si cu cea din targ…

N-am mai mers la manastire de la nunta – asa ca mare mi-a fost mirarea ieri cand, ajunsi acolo, am aflat ca trebuie sa platim ca sa vizitam. Bun, nu o taxa mare – cativa lei – dar in trecut nu era taxa.

Cum nu venisem insa ca turisti ci aveam un scop anume am trecut direct la treaba si am intrebat direct calugarul de la poarta “pentru botez cu cine putem discuta”.

Si-asa am aflat ca s-a rezolvat, nu se poate, pentru ca o dispozitie data de Patriarhie prevede ca in manastire sa nu se mai faca decat liturghia specifica, maslu, tot ce tine de calugarie si alte asemenea lucruri si niciun fel de slujba de casatorie, botez sau inmormantare.

Am simtit ca se prabuseste cerul peste mine. Chiar imi doream sa putem merge acolo si iata ca nu se poate din cauza unei reglementari al carui sens nu il vad. Sau ma rog, ma gandesc ca aici (si in alte manastiri) se faceau bani din aceste slujbe si probabil s-au gandit ca asa protejeaza bisericile parohiale.

Dar la noi, la oameni, s-o fi gandit cineva? Spunem ca nu se gandesc politicientii, dar iata ca nici biserica nu se gandeste la noi. Evident de altfel. Este insa aiurea sa nu iti poti alege unde vrei sa te casatoresti sau unde vrei sa iti botezi copilul. E aiurea, stupid si as mai avea cateva epitete dar incerc sa fiu diplomata. E aiurea ca un calugar sa ajunga sa iti zica ca ai fost norocos ca ai mai prins posibilitatea de a te casatori la manastire…

Am ramas cu un gust amar.

Pe drumul spre manastire fusesera cateva patanii care parca prevesteau un deznodamant nefericit, vesti proaste de primit. Ce s-a intamplat pe drum si muuuulte poze vedeti pe travel – unde am povestit pas cu pas ziua de ieri.

Aici adaug doar ca dupa dezamagire am zis hai sa nu fi facut tot drumul de pomana – mai ales ca il “carasem” si pe puiul de 2 saptamani jumatate – si sa mergem pana la cota 1400. Pe drum ne-am intalnit cu un urs.

O poza cu ursul va invit sa vedeti aici – si, repet, restul si povestea zilei (ca sa stiti ca a fost cu cantec si la dus si la intors) pe Travel – Moments in Time, aici.

Share
9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge