Aprecierea si bunatatea, doar de sarbatori?

Vorba cantecului, “De Craciun fii mai bun”.

Bun.

Si de Paste.

Si cand mai apare cate-un anunt pe social media despre cineva care are nevoie de bani. Si care e sprijinit de multi.

Si inainte de incheierea anului fiscal – sa fii mai bun si sa dai 2% unor ONGuri si nu statului.

Bun.

Dar de ce doar “bun de ocazie”?

Nu zic sa ajuti pe toata lumea – e imposibil, desigur. Dar de ce aceasta stare de bun sa fie indemn doar de sarbatori.

Rousseau zicea ca oamenii sunt buni de la natura.

Mai e asa?

Ii strica societatea? Si daca da, cand? Ca vad si copii extrem de mici care se bat pe o jucarie, si copii de liceu extrem de rai, ce sa mai zic de oameni mai mari?

Cel care nu e bun de obicei e cu adevarat bun de sarbatori – sau doar asa de fatada ajuta si el?

Evident, tot de sarbatori, oamenii ii si apreciaza sincer pe prieteni. Si le ureaza de bine. Dar, din nou, gandurile bune sunt doar in anumite zile pentru cei dragi?