Rezolutia (hotararea) de anul nou – pentru lume sau pentru tine?
Obiceiul nu e musai romanesc – cel cu “setarea” unei rezolutii de anul nou -, dar este unul care nu face neaparat rau daca este adoptat.
Ideea este relativ simpla: date fiind cele intamplate in anul trecut si in cei anteriori, fiecare isi alege un “scop” pentru anul care vine. Acesta poate fi oricare – de la ceva extrem de personal si pana la ceva pe plan de afaceri sau cariera. Fiecare alege ce simte ca are nevoie in functie de moment, de perioada etc.
Aceasta rezolutie este in fapt un soi de element motivational pentru anul care vine. Ar trebui sa ghideze persoana in fiecare zi. Dar, bineinteles, implica mult efort – pentru ca se presupune ca nu iti alegi o rezolutie pe care o pui deja in practica. Iti alegi ceva de facut important.
Ca putem vorbi de rezolutii masurabile – in fond cum iti dai seama la final de an daca intr-adevar ai facut cum ai zis – e partea a doua. Si n-ar fi musai cazul sa o dam aici in obiective de afaceri si nu numai.
Dar da, este de dorit sa iti alegi o asemenea rezolutie astfel incat la final de an sa iti poti da seama daca te-ai tinut de ea sau nu.
Toate bune si frumoase pana aici – insa lucrurile nu sunt asa de simple.
Si aceasta pentru ca aici intervine exteriorul, lumea.
Stiti voi cum e intrebarea aceea cu “ce dorinta ti-ai pus” (in diverse momente in care se pun dorinte) si momentul in care multi isi spun dorinta (desi se zice ca nu este indicat sa o dezvalui pentru ca nu se va mai indeplini)?
Ei bine asa este si cu rezolutia de anul nou.
In noaptea dintre ani – si in zilele urmatoare – e ca un fel de laitmotiv: “ce rezolutie ti-ai pus”?
Si-aici apar 2 directii – cu implicatiile (nu toate bune) l0r:
- marturisirea rezolutiei – care poate tine de planul personal sau de cel profesional – si-apoi, firesc, comentariile celorlalti, discutiile, uneori “misto-urile” si asa mai departe. Doar ca efectul pervers poate fi ca uneori se spune o alta rezolutie – pentru ceilalti -, pe cea reala pastrand-o personala. A marturisi rezolutia implica, teoretic, o obligatie de a te tine de ea de-a lungul anului. Practic lumea uita, in 12 luni apar tot felul de alte preocupari. Si-apoi s-ar putea ca lucrul propus – mai ales daca este pe plan profesional – sa nu tina doar de tine. Si la final de an sa fii dezamagit. Mai mult, s-ar putea ca intr-un an sa nu ai o anumita rezolutie in minte – si nu e bine sa zici una asa, fortat de imprejurari.
- pastrarea secreta a rezolutiei – sau se mai poate spune ca nu ti-ai pus una. Asa, la final de an si pe parcursul sau, tu stii daca ti-ai ales un anumit obiectiv si cum merg lucrurile in acea directie.
Eu inclin spre a spune ca rezolutia de anul nou, daca exista, este bine sa fie pastrata pentru sine. Da, daca alegi o rezolutie de anul nou, trebuie sa o faci pentru tine, nu pentru ceilalti. La fel, daca ai ales o rezolutie ar trebui sa o pastrezi pentru tine nu musai sa o spui tuturor. Desigur, pot exista exceptii mai ales atunci cand o anume rezolutie este aleasa intr-un anumit scop.
Discutia este evident lunga. Eu recomand, simplu, prudenta in alegerea rezolutiei si in comunicarea ei celorlalti. 🙂
Voi, in alti ani, v-ati ales astfel de rezolutii? V-ati tinut de ele? (de anul acesta, dupa cum vedeti, nu va intreb :P)
Insemnari similare
Ai dreptate tu, Lore, iti stabilesti rezolutia pentru tine, nu pentru altii. Desi de cele mai multe ori, discutiile sau intalnirile cu altii te fac sa vrei sa schimbi ceva 🙂 Impartasirea ei mie mi se pare ca se face din alte motive. In momentul in care e publica, unii simt ca sunt mai motivati sa se tina de plan. Oamenii te intreaba de progres, de rezultat, si tot asa.
In final depinde de modul in care tu, ca persoana, functionezi mai bine: functioneaza mai degraba motivarea exterioara (impartasirea rezolutiei pentru ca altii sa te verifice si sa te tii de ea) sau cea interioara (zic eu ca e mult mai puternica si OK daca exista, dar da, nu se intalneste la toti). Eu am intalnit insa oameni care au spus la repezeala rezolutii – doar pentru ca altii din jurul lor aveau asemenea scopuri si ei nu se puteau lasa mai prejos. La fel, chiar o prietena mi-a spus ca ea are cam des rezolutia publica (pentru ca toti prietenii ei au) si rezolutia ei personala, mult mai importanta. Pe cea publica mereu o alege usor de indeplinit – tocmai pentru ca la final de an sa poata arata ca si-a atins scopul. De aceea ziceam de efectul pervers al marturisirii rezolutiei:)
deci am gresit ca am publicat rezolutiile mele? hmmm … eu sunt genul de persoana foarte deschisa si cam spun tot ce gandesc … asta sunt eu cu rezolutii sau fara rezolutii 🙂
in 2011 nu mi-am propus nicio rezolutie. aveam doar cateva luni de cand eram angajat intr-un job nou si eram asa de concentrat si de bucuros ca am la ce ma concentra incat am uitat complet de rezolutii … totul s-a bazat pe rezolutiile companiei 🙂 si printre picaturi m-am insurat (fara nicio planificare intr-o luna aveam nunta facuta) … si vad ca a fost un an excelent. acum sper ca daca am avut timp de rezolutii sa nu am un an prost :))
Asa cum ziceam in articol si comentarii, in final totul depinde de om. Tu esti dintre cei sinceri si, iata, ai o rezolutie in momentul in care ai simtit nevoia:)
Cu si fara rezolutii viata merge oricum mai departe si, intrucat si eu mi-am pregatit intreaga nunta intr-o luna :P, nu pot decat sa iti doresc ca anii care vin sa fie din ce in ce mai frumosi si sa ai multe impliniri.
For any closer (but safer) shave, on your 2nd time about, attempt moving the blade throughout the grain inside a kind of sideways swipe. In the event you hair grows down, shave from left to appropriate (or suitable to remaining). This may offer you a closer shave without having as significantly irritation as shaving towards the grain.