TVR2 si-a dus ieri prietenii la inca un film bun: “Avem un Zoo”

Ieri a fost  o zi interesanta. Am lucrat diverse – si cu mult spor – si seara am mers la film. TVR2 si Odeon ne-au invitat sa vedem un nou film in premiera absoluta: “Avem un Zoo” – “We Bought a Zoo” cu Matt Damon si Scarlett Johansson.

A nins si era vijelie. N-am scos masina – deh, aici cine pleaca si da zapada ramane apoi fara loc de parcare ca asa sunt vecinii 😀 – asa ca am luat un taxi. Bineinteles, ne-am chinuit pana am gasit unul, dar am avut totusi succes. Am ajuns la timp la film.

O precizare se impune. Cred ca pentru fiecare persoana orice experienta este interpretata in functie de contextul si fundalul pe care aceasta soseste. Anumite detalii, unele elemente, o privire, un gest, o culoare – orice poate face ca accentul sa pice pe un aspect sau altul, sa faca dintr-o experienta ceva vesel ori poate sa trezeasca amintiri neplacute.

Avem un Zoo este un film interesant. Oficial el este comedie, drama si legat de familie. Si practic este la fel. Doar ca, in functie de moment, preferinte, sensibilitate s-ar putea sa si lacrimati.

Povestea, inspirata dintr-un caz real, porneste de la Benjamin Mee (Matt Damon) caruia ii moare sotia si care ramae astfel vaduv cu 2 copii – un baiat – Dylan – si surioara lui, Rosie. Din diverse motive – pe care va las sa le aflati din film, cei trei se decid sa cumpere o noua casa. Si singura care le place – lui Benjamin si mai ales lui Rosie – este una care avea un teren imens dar care fusese o gradina zoologica. Animalele mai erau inca pe teritoriu si, daca nu venea cineva sa cumpere si sa intretina locul, acestea urmau a fi eutanasiate.

Rosie este incantata de casa si de animale asa ca Benjamin decide sa cumpere proprietatea. Cunoaste personalul – oameni care ramasesera mai mult din dragoste decat pentru bani aici – printre care si pe Kelly – ingrijitoarea, interpretata de Scarlett Johansson.

Spuneam ca fiecare creeaza o anumita legatura cu o experienta in functie de context. Asa si pentru mine filmul a fost si cu o nota trista. La un moment dat unui tigru batran, Spar, trebuia sa ii fie curmata suferinta. Dar este un lucru pe care, ca stapan, nu iti e usor sa il faci. Tot speri ca se mai poate face ceva. Anul trecut pe 11 februarie am pierdut un motan. Pe BÂGZ, la varsta de 13 ani. Era un motan tigrat, iubitor, minunat. N-am spus eu multe aici sau prin alte retele pentru ca era ceva trist, o experienta pe care am preferat sa o traiesc in intimitate. Eram insarcinata de asemenea si voi regreta mereu ca Bagzut nu l-a apucat pe Eric si ca Eric nu il va vedea pe Bagzul meu niciodata. Singurul lucru pentru care m-am bucurat acum un an a fost faptul ca a incetat sa mai sufere. A avut o problema cu o ureche de cand era mic. Dar a iubit viata si s-a luptat si a trait 13 ani, aproape 14.

Nu vreau sa incep sa va povestesc aici despre unul dintre motanii mei. Lucrul pe care voiam sa vi-l impartasesc este ca da, ieri la film mi-au dat lacrimile. Stiu, era doar un film, stiu, animalul nu a murit, dar mie mi-a rascolit niste amintiri dureroase – si mai si semana cu motanul meu tigrul.

Probabil ca toti cei care au trecut printr-un asemenea moment vor avea macar cateva clipe in care isi vor aduce aminte de acele trairi. La fel, cei care trec sau au trecut (mai ales recent) printr-o despartire dupa o relatie frumoasa de ani de zile probabil ca vor fi, la randul lor, atinsi de trairile lui Benjamin si ale familiei aducandu-si aminte de sotia care nu mai era.

Dar nu vreau sa va las cu impresia ca filmul este trist. Dimpotriva. Sunt multe faze vesele, momente care va vor smulge cel putin un zambet. Si multe animale 😉

Si inca un lucru. Poate ca e un cliseu. Poate ca e spus des – desi din pacate multi pierd semnificatia. Atunci cand crezi in ceva, cand te lupti pentru ceva, cand pui suflet si pasiune in ceea ce faci, ai succes. Dar trebuie sa crezi in tine si in ceilalti si sa stii ca lucrurile nu se fac singure.

Concluzia?

Un film pe care il recomand.

Dupa vizionare toti cei cu care am vorbit – si chiar si in posturile publicate astazi pana acum am remarcat acelasi lucru – au spus, indiferent ca doar au ras sau ca au si plans ca filmul este unul reusit si merita vazut. Nu este doar o poveste pentru copii.

Veti vedea un Matt Damon un pic mai bine facut decat il stiati si care a intrat bine in rolul de tata. Veti vedea o Scarlett Johansson care joaca un rol in care subliniaza cateva idei tot legate de viata, munca, de comunicare…

“Avem un Zoo” este o poveste simpla, dar cu multe semnificatii/substraturi sau, pur si simplu, idei pe care merita sa ni le amintim. Un film de vazut si ma bucur ca am avut ocazia sa il vizionez ieri. Multumiri asadar TVR2 si Odeon. Nu uitati ca pe cei de la TVR2 ii gasiti si pe Facebook unde va asteapta mereu stiri interesante dar si surprize frumoase ;).

Pentru mine a fost o seara frumoasa – mai ales ca m-am intalnit si cu cei de la TVR2 si cu Sabina Cornovac si cu Claudia Patrascu si al ei sot, Albert Budica 🙂