Hotul de carti, un film de vazut

Rar se intampla sa consider ca un film merita sa fie vazut. Da, sunt filme si filme, unele merg vazute, in functie de preferinte si de moment, dar sunt si filme pur si simplu de vazut. Specifice unei anumite perioade, infatisand momente sau punand in discutie idei ori scoli cinematografice. Nu intotdeauna usor de digerat, facile.

Este si cazul filmului care a avut premiera ieri, “Hotul de carti”, ecranizarea unui roman deja de succes scris de austriacul Markus Zusak. Am mers la premiera gratie TVR2 – multumesc inca o data.

Hotul de carti - The book thief

sursa foto

Cum am mentionat deja, nu este un film usor. E film de vazut la cinema cu atentie.

O poveste induiosatoare a unei fete de 12 ani, Liesel, care este data de mama ei altor persoane. Actiunea incepe in Germania anului 1938 – ati ghicit, avem de-a face cu perioada razboiului. Conflictul mondial e vazut din perspectiva unor familii obisnuite care stau, ironic, pe Strada Raiului.

Mama lui Liesel urma sa isi dea ambii copii, insa baiatul, fratele mai mic al lui Liesel, moare pe drum. Liesel este marcata de moment, la fel cum este marcata de faptul ca mama ei a dat-o – o perioada mai spera sa o revada.

Ajunge la o familie cu o femeie autoritara, muncitoare, care ducea casa si cu un barbat bun, dar care nu facea suficienti bani incat sa intretina familia.

La scoala se descopera ca Liesel nu stia sa scrie si sa citeasca – dar tatal ei reuseste sa o ajute, facand in pivnita casei o tabla mare unde Liesel scria cuvintele pe care le invata.

Acum, si invatatul acesta este unul tulburator. La ingroparea fratelui ei – intr-un sacou, langa sina de tren… – o carte cade pe jos. Liesel o ia, iar Hans, tatal ei, o ajuta sa o citeasca. Era insa… “Manualul groparului” – o lectura deloc obisnuita pentru un copil. Sigur, cei doi glumesc – iar eu mi-am adus aminte ca prima oara cand am intrat pe internet am ajuns, am povestit mai demult cum, pe Celebrities’ morgue…

Cert este ca Liesel prinde drag de carti si continua sa citeasca. Intra astfel in legatura cu sotia burgmeister-ului care pierduse un fiu caruia ii placea sa citeasca. Atunci cand nu mai este primita in casa lor pentru a citi, ea se decide sa imprumute carti pe care ajunge sa i le citeasca unui musafir… inedit venit in casa parintilor ei: un fiu de evreu. Hans si Rosa nu erau evrei sau comunisti, desi Hans nu era membru de partid. In Primul Razboi Mondial insa, lui Hans ii salvase cineva viata, iar el ramasese dator acelei persoane. Ati ghicit, este vorba despre tatal evreului – tanarul Max, de care Liesel se apropie.

Veti mai regasi si apropierea si prietenia pura si frumoasa dintre doi copii – Rudy, baiatul cu parul de culoarea lamaii – si Liesel, dar si multe alte familii si personaje interesante.

Si multa, multa tristete. Momentele importante sunt induiosatoare – era suficient sa te uiti ieri in sala sa vezi cat de multa lume lacrima des si niciun parinte nu cred ca poate sa ramana neatins de film. #

Prietenie, iubire, putere de a merge mai departe, drama si schingiurea pe care o produce razboiul: sufleteasca si fizica. Familii destramate, case si alte cladiri distruse, suflete sfasiate.

Sigur, filmul putea fi mult mai dus – cadavre din case bombardate raman intregi, desi e de presupus ca ar fi aratat, in realitate, cu totul si cu totul altfel. Dar nu mai era nevoie de acest dramatism – pentru ca si asa acel moment este, de asemenea, dramatic.

Totul se invarte insa in jurul cuvintelor – veti vedea si un cadou deosebit facut de Max lui Liesel – in jurul vietii, puterii de a merge mai departe.

Un lucru este clar: razboiul schilodeste (spunea ieri sotul meu).

V-as mai spune multe despre film, dar nu vreau sa va dezvalui intreg subiectul – mai ales daca nu ati citit cartea.

O sa adaug insa ca mi s-a parut foarte inspirata ideea ca exista un povestitor – oarecum – care este nimeni altcineva decat… Moartea. Da, veti vedea care este legatura ei (desi e sufucient ca stiti ca actiunea se petrece pe timp de razboi).

Un film, asa cum spuneam, nu usor, nu o comedioara (desi mai sunt cateva momente cu un mic zambet), un film insa de vazut si, mai ales, de inteles (si, cel mai probabil, o carte de citit – nu am citit-o inca).

Nu stiu cat va ajuta sa va dau trailer-ul, dar iata-l.

Share
47 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge