Taxa pe privit introdusa in Brisbane, Australia

Da, ati citit bine. Un magazin din Brisbane, Australia, a introdus o taxa de 5 dolari pentru toti cei care doar se uita. Suma le este rambursata celor care cumpara ceva din magazin.

Intr-o perioada in care toate magazinele incearca sa atraga clienti si adesea unii se uita de cateva ori pana se decid sa cumpere – verifica pretul, asteapta sa stranga bani, cauta variante etc. – iata ca o firma s-a gandit ca privitul trebuie taxat.

Daca nu ma credeti, va invit sa vedeti si aceasta poza:

pusa de un utilizator pe Reddit.

Multi dintre cei care au vazut poza sunt consternati – iar mirarea lor este justificata in conditiile in care un aranjament deosebit al produselor si un serviciu de relatii cu clientii bine pus la punct fac diferenta in retailing, alaturi de preturi bune oferite. Iata doar doua articole despre acest subiect aici si aici.

Tineti cont ca este magazin de cumparat “provizii”, mancare. Informatia a ajuns si in presa, aici.

Proprietarul magazinului subliniaza totusi ca are o afacere, nu face acte de caritate si ca nu este OK ca oamenii sa vina si doar sa se uite si sa plece apoi. Iata si un video despre masura cel putin inedita.

Sigur, sunt perspective diferite, sigur sunt multi care doar se uita si e clar ca vorbim de o afacerer. Cu siguranta trebuie luat in calcul si contextul – iar noi nu avem toate datele cu privire la ce se intampla in magazinul respectivei doamne.

Este totusi o masura surprinzatoare, care a generat intr-adevar vizibilitate magazinului. Dar este oare tipul de vizibilitate dorit?

Sa fie aceasta taxa o masura potrivita pentru a-i determina pe cei care nu au de gand sa cumpere sa nu mai intre in magazine?

Sa fie cea mai mare greseala in vanzari?

Voi ce ziceti?

Later edit: Eram saptamana trecuta in Paris. Era luni si ploua. Ma plimbam prin oras doar cu geanta aparatului foto – suficient de mare incat sa imi pot pune niste bani si telefonul in ea. Pe drum am descoperit ca plecasem fara servetele – din cele simple. Am intrat intr-o farmacie. Nu aveau. Am gasit apoi un magazin – precum cel care a pus taxa de 5$ in Australia – dar acestia aveau doar pachete de cate 8 sau 10 (ori mai multe) pachete de servetele. Nu vindeau la bucata, iar eu nu aveam unde sa pun atatea pachete de servetele. Am plecat fara a lua ceva pentru ca nu am gasit ce cautam. Era OK sa fie taxa de 5 usd? Nu, zic eu. Sigur, probabil as fi luat ceva de cativa centi ca sa nu platesc 5 usd (sau euro daca ar fi fost in moneda locala). Dar eu NU aveam nevoie de nimic altceva, iar ei nu aveau ceea ce eu cautam.

Insemnari similare

• 15 June 2011 Cea mai mare prostie crezuta apropo de PR
• 26 November 2013 Ce astept de la un vanzator dintr-un hypermarket de bricolaj (si nu numai)
• 1 April 2013 20 recomandari pentru a avea un click-to-action de impact
• 8 October 2012 KitchenAid case study sau despre ce sa NU pui ca afacere pe Twitter
• 14 February 2012 Ati sta de vorba cu marcile/firmele pe Facebook?