Tu cu cine si cat te compari?

In zilele noastre, cum multi au bloguri si mai toata lumea are cel putin un cont intr-o retea sociala, lumea impartaseste mai usor crampeie de viata. Unii dezvaluie mai mult, altii mai putin. De mutle ori accentul cade pe realizari, pe lucruri frumoase, pe noi descoperiri. Un loc de munca nou, succese ale copiilor, un nou iubit, vacante in locuri speciale, noi restaurante descoperite – toate devin prilej de publicare de actualizari sau articole.

thumbs up, thumbs down, imagine de pe Shutterstock

Si de aici incepe comparatia: X are mai multe afisari/comentarii/like-uri.

Situatie vazuta de mine la o amica:

Copilul lui Z face aia si aia de la doi ani si jumatate, iar copilul lui A de la doi ani si opt luni. Dar copilul meu nu face acele lucruri si are deja trei ani. Tragedie. Tristete. Frustrare. Fortare a copilului. Cautare a ce e in neregula cu copilul.

Da, am vazut situatii de gen. Dar nu, copilul nu are nimic in neregula, face si el la trei ani si doua luni acele lucruri. Mai tarziu, in ritmul propriu. Dar, vai, intre timp copiii lui Z si A fac alte lucruri noi si copilul meu nu.

La fel se intampla si cu joburile, cu realizarile – B a scris o carte, C s-a dus in doua vacante, D si-a lansat o afacere proprie. Toate motive de frustrare pentru T care are acelasi loc de munca in continuare, nu a scris nicio carte sau lucrare importanta, s-a dus intr-un singur concediu si acela in Romania.

Un studiu recent arata ca atunci cand ne simtim bine cautam, in cadrul retelelor sociale, profiluri ale unor oameni de succes. Cand nu ne e bine, cautam oameni care au si ei probleme. Detaliile despre studiu sunt aici.

Intrebarea care se pune este: cat de departe mergem cu comparatiile? Cine stabileste care este „normalitatea”?

Eu nu prea sunt de acord cu ideea ca trebuie sa ai ceva la un anumit moment – sa fii casatorit la 25 de ani, sa ai copil la 28, sa ai casa ta la 30 etc. Cred ca fiecare isi face viata asa cum doreste.

La fel, in cazul copiilor, fiecare copil are ritmul sau. Copii diferiti se dezvolta diferit: fetele diferit de baieti, copiii singuri fara de cei cu frati si asa mai departe. Atat timp cat nu sunt probleme grave de sanatate, totul este in regula.

Avem cumva parte de o cursa? Sigur ca toti ne dorim sa ne fie bine. S-ar putea insa ca acest „bine” sa aiba o definitie diferita de la om la om. De fapt, nu „s-ar putea”, ci sigur e asa. Unii pun accent pe familie, altii pe cariera. Unii aleg sa calatoreasca in jurul lumii in mod constant, in timp ce altii se multumesc cu vacante. Dar dincolo de ce au unul sau altul dintre cei cu care ne comparam, ar trebui sa ne punem intrebarea: noi ne dorim cu adevarat acele lucruri? Si, mai mult, stim exact cu ce „pret” vin? Exemplu: pare draguta ideea de a calatori in jurul lumii – dar ati putea-o face cu adevarat?

E normal sa ne cautam repere. Este firesc sa ne uitam deopotriva la cei care au mai mult succes, cat si la cei care au mai putin. Reperele se modifica in timp – ceea ce era valabil acum 10-20 de ani sigur s-a schimbat. Ceea ce era acum 30 de ani pare vechi si depasit, iar ce era acum 50 de ani standard… ei bine, intelegeti ideea.

Cat de mult lasam comparatiile sa ne influenteze? In regula, ne masuram/comparam cu altii. Dar unde se opreste impactul masurarii? Este bine cand ne motiveaza, dar este mai putin bine cand ajungem sa fortam in mod inutil lucrurile.

Tu cat de mult te compari cu altul? Si cat de mult te influenteaza rezultatele compararilor?