Ajunge pasiunea pentru a avea din ce trai?
N-ai cum sa nu te uiti la ce se intampla acum si la cum a fost pe vremuri si sa nu te intrebi: iti ajunge cu adevarat pasiunea pentru a avea bani de un trai cel putin decent?
E de dorit sa faci ceea ce iti place. Daca nu pui suflet si nu mergi cu drag la serviciu e aproape imposibil sa nu apara frustrari. La fel putini sunt cei care fac o treaba cu adevarat excelenta atunci cand nu le place ceea ce fac. Sunt persoane constiente ca de la acel loc de munca le vine salariul care le permite sa aiba un acoperis deasupra capului, bani de mancare, haine si asa mai departe. Insa aceste persoane sunt putine. Cei mai multi sunt oameni care fac o treaba ca sa fie facuta si atat.
Ce faci insa cand ceea ce faci cu pasiune nu-ti aduce si banii necesari? E suficienta bucuria sufleteasca? Ei bine faima, multumirea sufleteasca si confortul intern nu tin totusi de foame. E pacat cand se ajunge in aceasta situatie insa se intampla ca oamenii sa prefere sa faca ceva ce nu le place dar de unde isi pot permite sa plateasca ratele si/sau darile lunare.
O alta solutie e impacarea placutului cu necesarul. Iti place sa faci ceva? Nu iti permiti sa traiesti din acel ceva iubit si la care esti foarte bun? Poti face acel lucru ca activitate de timp liber? Atunci alege aceasta solutie. Macar ai sansa de a face si ceva ce iri permite sa traiesti si ceva ce iubesti. Un compromis. Nu neaparat cea mai buna solutie.
Si totusi cum de s-a ajuns aici si mai ales ce urmeaza? Ma uitam acum la ceea ce se intampla in numeroase domenii. Problemele si scaderile de salariu duc la un intreg bulgare de zapada. Faptul ca oamenii din anumite zone pleaca in alte tari e doar un mic (as indrazni sa spun minuscul) aspect. Altele sunt consecintele mai grave si ele se vad pas cu pas.
Acum vin si va intreb si pe voi: tinand cont de toate domeniile de activitate, de ce stiti si de ce se intampla, atunci cand nu reusesti sa faci bani din ceea ce iubesti sa faci si ai talent ce solutie ai? Si cum ramane cu acele domenii – daca ele raman cu angajati care nu lucreaza cu pasiune?
Insemnari similare
Este foarte clar ca nici o pasiune oricat de mare nu poate tine de foame. Ca in orice altceva in viata si aici e nevoie de un compromis. Putini au norocul sa ajunga sa profeseze in domeniul de care sunt cu adevarat pasionati. Unii se cunosc din copilarie, altii ajung ca se invete mult mai tarziu asa ca isi petrec tineretea in domenii de care nu sunt pasionati. La toate astea se adauga presiunea societatii in care traim, a mediului in care ne nastem. Daca as fi spus in adolescenta ca vreau sa ma fac bucatareasa sau gradinar isi poti imagina reactia colegilor mei de clasa?
Cu cât pasiunea noastră acoperă nevoi mai de bază cu atât e mai ușor de satisfăcut.
Dacă vrei de exemplu să trăiești din recenzie de carte, care acoperă nevoi foarte înalte, atunci ai nevoie de masă o critică foarte numeroasă.
Dacă ai o măcelărie mișto, poți să trăiești cu un număr mai mic de clienți pe care să-i deservești.
@Andra, acum la ziua de azi, cred că nu mi-ar mai fi rușine să spun că mă fac bucătar sau grădinar. Între noi fie vorba, sunt și gradinar și bucătar (dar nu trăiesc din asta)
Andra e drept ca de foarte multe ori ne pasa (poate prea mult) de ce zice lumea. Inclusiv atunci cand spui ce vrei sa te faci. Insa ma uit la situatia de astazi: sunt oameni care intr-adevar reusesc sa traiasca din ceva ce fac cu pasiune – fie ca avem de-a face cu fotografi, oameni de PR sau altfel de meserii. Sunt insa si foarte multi care scriu “pe furate”, pentru ca le place, publica pe banii lor uneori sau oricum fara a face vreun leu, tocmai pentru ca e o pasiune. Dar banii… vin din alta parte si nu musai din ceva ce fac cu pasiune. Acel job aduce pur si simplu banii necesari traiului si pasiunea… e si ea satisfacuta dar intr-o masura mai mica si fara beneficii materiale.
Si aici ajungem la ceea ce bine subliniaza Ioan – da, depinde foarte mult de pasiune. Insa e de dorit sa avem oameni care sa fie pasionati si sa puna suflet, sa faca cu drag ceea ce au de facut – de la medici si profesori si pana la cei ce fac softuri. Doar ca din pacate nu e mereu posibil…
Este clar ca, in momentul in care nu ai bani pentru a-ti satisface nevoile primare(ca sa nu vorbesc de urmatorul nivel al piramidei lui Maslow) trebuie sa faci un compromis (cand esti tanar si fara prea multe obligatii mai merge sa o fofarlesti insa lucrurile se schimba total in momentul in care ai devenit familist/a).
Iar compromisul inseamna sa faci si altceva decat meseria pentru care te-ai pregatit si de care(se presupune ca…) esti pasionat. Desi se spune ca este suficient sa fii pasionat de domeniul in care activezi pentru a reusi, ei bine viata reala ne spune (din pacate) ca de multe ori nu este de ajuns.
Referitor la domeniile “depopulate” sincer, nu stiu cati la suta lucrau cu pasiune. Insa s-ar putea sa nu mai gasim oameni cu care sa-i inlocuim indiferent daca sunt pasionati sau nu. Iar asta este un lucru cu adevarat grav pentru evolutia noastra ca natie.
Cu prietenie
Loredana, ai pus degetul pe rana cum s-ar spune… Exact cu aceasta problema ma confrunt si eu de cand m-am mutat in Bucuresti… In Iasi oamenii dragi mie, prieteni, colegi si prieteni de-ai prietenilor au avut incredere in mine si mi-au devenit clienti repede… asa ca am reusit usor sa castig si cativa banuti din pasiunea mea… dar ca sa fac si Croitorie & Design Vestimentar si un job full time nu ar fi fost posibil, pentru ca si pasiunea mea necesita atentie si timp… De cand m-am mutat in Bucuresti nu am avut nici macar un singur client… cred ca toti si-au spus .. “Cine mai e si asta?” Preturile mele sunt sub piata, dar nici asa nu reusesc sa atrag clienti… asa ca de aproape o luna nu am mai lucrat nimic pentru ca nu mai sunt nici motivata si nici nu mai am inspiratie. Nu stiu nici eu ce o sa fac in continuare… O sa incerc, ca toti ceilalti, sa merg inainte pe orice plan… macar sa am un venit sigur. Astfel pasiunea mea o sa ajunga pe planul 2, daca nu reusesc sa gasesc o nisa cat de mica de interes pentru lucrurile pe care le fac…
DA, eu cred că ajunge pasiunea (È™i multă muncă) pentru a avea din ce trăi. E simplu: dacă eÈ™ti pasionat de ce faci, vei fi performant. Și, prin urmare, îi vei depăși pe toÈ›i “rătăciÈ›ii” care fac respectivul job cu neplăcere. Ei vor fi daÈ›i afară, tu vei fi angajat/promovat.
Sigur, pot exista cazuri în care numărul pasionaților este net superior job-urilor existente pentru acea ocupație, dar cred că, în general, afirmația mea este valabilă.
You actually make it appear really easy along with your presentation but I find this matter to be really one thing which I feel I might by no means understand. It kind of feels too complicated and very vast for me. I am taking a look forward to your subsequent post, I will attempt to get the dangle of it!