Simti ca pierzi ceva cand nu stai pe Twitter? – o abordare
|Cei care nu sunt pe Twitter clar nu simt ca pierd ceva. Cei care si-au facut la un moment dat cont dar nu l-au intretinut si ca atare acum nu publica nimic s-ar putea de asemenea sa considere twitterul un mod de a pierde timpul, ceva ineficient. Mai sunt si unii care au create conturi cu ajutorul carora urmaresc multe persoane, dar nu scriu. Insemnarea nu le e dedicata.
Postul de fata e pentru cei care au un cont de twitter si care il folosesc in mod constant (zilnic sau oricum destul de des, chit ca iau pauze in concedii sau de weekend sau in cate-o zi in functie de program, urgente etc.). Asadar, intrebarea zilei e: simti ca pierzi ceva cand nu stai pe Twitter?
Ieri am mers intr-un drum de tipul plecat de dimineata – intors noaptea (cu stat de la 9 la 6-7 in oras) la Piatra Neamt. Oras frumos, impresionant din cateva puncte de vedere, munte si aer proaspat. Toata ziua am bantuit insa prin oras – am vrut sa vizitam cateva locuri (nu musai turistice) si am si luat cate ceva, de altfel scopul drumului fiind acela de a lua ceva anume de acolo. Insa nu aceasta e important.
Am fi putut sa ne luam la noi un laptop macar si stickul de la Vodafone de Internet. Am fi putut avea laptopul si macar sa ne uitam de la un McDonalds sau cafenele cu wireless free. Am fi putut macar sa intram online de pe telefoanele mobile. Am fi putut, dar era zi de concediu si zau daca am simtit nevoia.
Da, am vazut cateva lucruri interesante care poate mergeau postate pe Twitter si poate ar fi generat discutii. Dar oricum nu aveam timp de asta si nici chef sa verificam cine ce a mai zis si nu e frumos sa arunci ceva si apoi sa nu raspunzi, sa para ca nu iti pasa ce zic ceilalti. Asa ca ne-am luat pauza. Da, miercuri. Si n-am simtit ca am ratat ceva.
Am ascultat de dimineata stirile in masina – primele buletine de stiri. Dimineata aflam cum cu o zi inainte isi daduse demisia sotia ministrului Botis si despre fotbalistul retinut in cazul cu masina si diversele suspiciuni (alaturi de alte stiri). Seara aflam ca a demisionat in cursul zilei si ministrul Botis si ca fotbalistul a fost eliberat (plus motivele). Evident si alte stiri – nationale si internationale. Si-am ajuns acasa.
Si zau ca la 1 noaptea n-am stat sa intru online.
Acum sa vedem cum e cu statul pe Twitter – cu precizarea cumva ca aceasta insemnare porneste chiar in urma unei discutii de azi cand eu am pus intrebarea din titlu pe Twitter si am primit si cateva raspunsuri (multumiri Doina Tecu, razvanc, Florina_B).
Totul depinde de scopul pentru care te afli pe Twitter si de oamenii pe care alegi sa ii urmaresti. Una e partea de promovare – personala sau a unui cont al unei firme, al unui site etc. – si alta e un cont pur personal.
Pentru unii Twitterul e ca un news feed – ca sa o citesc pe Florina – si atunci da, lipsa conexiunii inseamna automat si lipsa pierderii accesului la informatie, la ce e nou aflat instant.
Pentru altii twitterul – chiar si utilizat ca promovare – nu e primordial in timpul liber.
Unii intra online – chit ca intervin sau nu in discutii – cand stau acasa.
Altii si cand sunt intr-un parc, la hypermarket sau oriunde altundeva.
Unii scriu ce se intampla la nunta lor. Altii isi iau vacante si nu scriu un tweet.
Cu siguranta ca nu exista un raspuns standard la intrebarea din titlu. Dar nici nu caut asa ceva. Sunt curioasa insa: dragii mei cititori si prieteni de pe Twitter ce imi raspund la intrebarea: simti ca pierzi ceva cand nu stai pe Twitter? Indiferent de raspuns va rog sa si argumentati.
PS: pierderea poate insemna si ceva din ce scriu altii dar si ceva ce nu apucati voi sa spuneti (la timp etc.).
E clar ca raspunsul este categoric da, pentru cei care utilizeaza twitterul in mod constant si mai ales domeniul in care lucrezi. Dar raspunsurile se pot imparti in doua, totul depinde asa cum ai zis si tu de oamenii pe care ii urmaresti.
Daca pentru cei care urmaresc doar persoane pe care le cunosc personal, cred ca ponderea e mai mult inspre shareuit lucruri decat sa fii la curent cu ce se intampla. Daca vorbim de oameni care imbina si partea anterioara si cea de news feed, cum e si cazul meu, e clar ca e putin indispensabil si te simti frustrat cand aflii de o stire importanta la cateva ore distanta, nu neparat ca nu ai fost tu primul care sa o dea. Si uite asa ajungem la dependenta si iti poate chiar sustrage concentrarea.
Dar normal ca uiti de twitter si mediul online, cand esti in alte imprejurari asa cum sunt cele de mai sus cand trebuie sa te relaxezi si nu primul lucru pe care il faci este sa dai pe twitter sa spui unde esti.
AveÅ£i tendinÅ£a să priviÅ£i ÅŸi twitterul din punct de vedere profesional. Eu n-am nimic de-a face cu promovarea, cu pescuitul informaÅ£iilor în ritm FFW. Am un cont personal, dar chiar personal. Nu pierd mare lucru, adică pierd poate niÅŸte urmăritori. E o relaxare “casnică”, laptopul e pe masa din bucătărie, mai arunc o privire, mai zâmbesc. A deschide sau nu twitterul, e doar o opÅ£iune de moment ÅŸi nu o obligaÅ£ie.
Eu simt asta când nu sunt pe Identi.ca 🙂 http://www.identi.ca
Hmm… si cum ramane cu cei care simt nevoia sa anunte – atunci cand se intampla – cum decurge nunta, cum e cu pierderea sarcinii (da, am citit un articol despre o femeie care era la o sedinta din timpul careia a dat pe twitter ca tocmai pierde sarcina) si tot asa? Intra in zona profesionala sau personala?
E vorba de dependenta?
Cred că Twitter e doar un alt canal (pentru cei cu afaceri, de promovare, pentru ceilalÈ›i, o sursă de informare/amuzament). Sigur că “pierzi” ceva, dar trebuie să existe limite È™i compromisuri. Nu poÈ›i fi online 100% din timp – mai există È™i viață personală sau alte activități profesionale mai importante.
Eu unul, când mai am 10 minute libere, mai citesc ceva, mai dau un link, mai răspund cuiva. Și, deÈ™i ca timp, Twitter ocupă destul de mult, nu mi-am făcut un scop din asta È™i nici nu-i aloc timp special. Pur È™i simplu este acolo, “in the background”.
Tanti aia cu pierdutul sarcinii ar trebui să meargă la psihiatru direct.
Ma bucur mult sa aud ca vei deveni mama. Este, intr-adevar, cel mai frumos miracol in viata unui om. Paste fericit, draga Loredana ! Tie, si celor dragi !
“Altii si cand sunt intr-un parc” ha ha :)))
ieri eram chiar in parc si ti-am citit articolul de pe mobil 😀
eu sunt un heavy user de twitter, dar nu simt ca pierd ceva cand nu intru
mai mult curiozitatea ma impinge sa intru si de multe ori nevoia (nevoie din bun simt, nu din vreo obligatie) de a raspunde oamenilor 😉