Eric a implinit 3 ani. Cum a primit de la noi o jucarie gata stricata de care s-a bucurat si alte intamplari de neuitat

Da, ditamai titlul, stiu, dar cu greu pot gasi unul care, fara a fi ceva de genul “Aniversare de neuitat”, sa descrie o zi absolut inedita.

Dar sa o iau cu inceputul.

Joi seara am pus pe Facebook un mesaj cum ca ii pregatim lui Eric cadoul pentru a doua zi. Ii luasem ceva ce stiam ca isi dorea (ca tot se uita la jucaria aceea in magazine si in vizite). Asta se intampla cam cu doua saptamani inainte. Eram atunci intr-o mare fuga, asa ca am luat jucaria fara sa o probam. Seara, pe 26, cand sa ii punem baterii mini-pianului ide jucarie, constatam ca nu functioneaza. Da, baterii noi, vreo doua seturi incercate fara niciun succes.

cadouri

Cutii cadouri, imagine de pe Shutterstock

Nu mai aveam ce face. Era deja noapte tarziu.

Acum, jucariile erau impartite in doua “transe”: mini-pianul acesta si o pereche de pantaloni erau jos, un set de ustensile si un mini-trenulet erau sus, in pod. Pe cele din pod voiam sa i le dam cand ar fi putut si Andrei sa stea cu el sa se joace cu setul de ustensile (ca deh, i l-am luat tocmai ca vrea sa foloseasca instrumentele din trusele tatalui, doar il vede facand diverse prin casa, numai ca, evident, nu toate acele ustensile sunt si prietenoase cu cei mici).

Andrei si-a planificat in asa fel deplasarile cu serviciul incat sa fie acasa de ziua lui Eric, numai ca a avut de lucru, asa ca oricum s-a dus la birou. Asa ca, de dimineata, nu i-a putut spune La multi ani! lui Eric.

Cand s-a trezit, i-am urat toate cele si i-am zis de jucarie. Ca i-am luat-o, ce e, dar ca e stricata. A vrut-o, i-am dat-o, explicandu-i ca e stricata, ca evident nu am vrut, dar ca asa e.

A luat-o, s-a bucurat, a zis si el ca nu merge, dar s-a jucat putin cu ea.

Ziua a trecut incet-incet – mai cu joaca, fara stat in balansoar (ca plouase), cu mese, cu alergat cainele – ca de obicei. La pranz a reusit si Andrei sa ajunga acasa, dar nu se simtea bine asa ca a trebuit sa se duca in dormitor. Nimic nu mergea bine.

Trista fiind, la un moment dat sterg anuntul facut cu o zi inainte pe facebook.

Dupa aproximativ jumatate de ora ploaia se opreste de tot si se lumineaza bine afara. Andrei isi mai revine si el putin si decidem sa iesim putin cu Eric in parc (unde s-a dat cu o masinuta primita cadou de la o buna prietena cu cateva zile inainte), dar seara s-a incheiat apoteotic.

Dupa ce am revenit acasa, cu putin timp inainte de baie si nani, stateam toti in sufragerie si Eric topaia de zor. La un moment dat, dintr-o intamplare, s-a impiedicat si a agatat in acelasi timp, cu piciorul, mini-pianul. Acesta s-a trantit putin in cadere si… a inceput sa cante.

Stiu, Shakespeare zicea ca totul e bine cand se termina cu bine – si oarecum cam asa a fost. S-a terminat cu bine: jucaria a functionat. (Tocmai de aceea nici nu i le-am mai dat pe celelalte doua: trusa de scule si trenuletul, amanand pentru a doua zi.)

Sambata ne-am bucurat si de oaspeti – niste prieteni si nasii (din nou cadouri surpriza frumoase pentru el – noi nu pregatisem ceva special in ideea de petrecere pentru micul print) -, Eric a mers si la mamaie unde, fireste, a primit iar cadouri – iar apoi duminica a fost cu alergatura si lucru prin curte.

O aniversare de 3 ani insa de neuitat, dar faptul ca Eric s-a bucurat ca a primit si el acel mini-pian si s-a jucat cu el si il folosea, asa stricat, m-a impresionat. Nu s-a suparat, nu a facut crize pentru ca era stricat: era cadou si s-a bucurat de el, indiferent cum a fost. Evident, perechea de pantaloni a pus-o imediat pe el, peste cei din casa 😀

cadouri

Cadouri, imagine de pe Shutterstock

Share
47 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge