Generatie de sacrificiu – o scuza la indemana oricui
|Citind insemnarea mea legata de implinirea a 27 de ani, cineva mi-a scris spunand ca nu ii vine sa creada ca doar atatia ani am. Mi-a spus ca am reusit la o varsta la care altii inca nu stiu ce vor face cu viata lor (sau macar ce ar vrea sa faca).
Mi-aduc de asemenea aminte de o prietena pe care am cunoscut-o la un eveniment. Eram cu sotul meu (el participa la acel eveniment) si o cunostea pe domnisoara. Intr-o pauza au vorbit despre diverse si au ajuns, indirect, la a afla ea ca eu eram sotia lui si cu el in acel oras. Ea stia de PRwave (PRwave Directory nu era pe acea vreme lansat) si il accesa zilnic. I-a placut ideea si admirase efortul. A fost socata sa afle ca la vremea aceea eram singura ocupandu-ma de toate – si de site si de clientii pe partea de PR.
Nu, nu va ingrijorati: nu mi-au murit laudatorii – si nu de aceea scriu aici despre aceste experiente si laude. Incerc doar sa arat ca daca dorim, putem sa ne realizam. Vom avea mult de muncit, dar sunt dovada vie ca se poate. Si sunt multe astfel de dovezi – unii prieteni ai mei stau marturie de asemenea si la fel o sumedenie de oameni pe care ii cunosc virtual sau pe care nu am avut inca placerea de a-i intalni.
Traim intr-o perioada in care multi utilizeaza un pretext: suntem generatia de sacrificiu. Si aici se includ toti oamenii intre 20 si 35 de ani. Cei de peste 35 spun de asemenea ca au probleme intrucat ei au prins vechiul sistem si multi au ramas ingraditi in acea mentalitate.
Nu cumva insa toate acestea sunt niste scuze mult prea des folosite? Daca ne uitam putin in urma, putem constata ca fiecare perioada a avut greutatile sale. Binele s-a impletit cu raul si usorul cu greul in orice moment al istoriei omului. E suficient sa stam putin de vorba cu parintii ori chiar cu bunicii si strabunicii. Vom afla ca nu au dus-o roz mereu. Poate niciodata nu le-a fost bine. Si cu toate acestea au mers mai departe.
E usor sa ne ascundem dupa deget si sa gasim o scuza-paravan. E mult mai greu sa ne mobilizam si sa facem ceva. Dar nu imposibil – asa cum dovedesc multi.
Intr-un fel sau altul toate generatiile ar putea invoca faptul ca sunt de sacrificiu. Toate au fost marcate de un eveniment sau o conjunctura care le-a ingreunat viata. Dar la fel, toate au beneficiat de anumite avantaje inaccesibile in alte perioade… Plusurile si minusurile cred ca se anuleaza reciproc, iar la final tot individul ramane.
Ultimul post al Paula: Vama trimite un porc in Parlament
Exact aceasta este ideea: ne putem considera – din vremuri antice si pana azi – generatii de sacrificiu. Nu trebuie sa lasam insa acest lucru sa devina o scuza pentru lipsa realizarilor, pentru a nu face nimic.
da, sunt complet de acord: sacrificiul este, intotdeauna, asumat de victima (in contextul expresiei folosite in articol, cel putin).
nimeni nu a oprit Romania sa faca treaba cand i-au invadat sovieticii… si chiar au facut ceva treaba (mai mult ca azi… da, da, si cu multe greseli, si asta e clar de acuma, dupa atatia ani).
deci NU exista generatii de sacrificiu, ci doar oameni care cred, in mod gresit, ca trebuie sa abandoneze sperantele si visurile, doar ptr. ca idioti de non-ziaristi de la PRoTv le spun in fiecare zi ca viata e najpa.
(numele televiziunii este inventat, evident, e un nume de-a dreptul idiot… cum adica “pro”, cum sa fii “pro” din principiu, ce, esti cainele lui Pavlov care saliveaza instantaneu cand se aprinde o lumina automata?!?!)
🙂
Nu suntem o generatie de sacrificiu: suntem, pur si simplu, ROMANI!! Asta implica mai multe aspecte, unele mostenite genetic, altele invatate din experienta personala.
Unul din motivele pentru care scoatem prea usor argumentul cu generatia de sacrificiu este ca INTOTDEANUNA SE GASESC UN MILION DE ARGUMENTE DE A NU FACE NIMIC SI DOAR UN ARGUMENT DE A FACE ACEL LUCRU.
Tineti minte faptul asta si chiar va rog sa (va) analizati. Asta in cazul in care nu ati facut-o deja.
Intr-o societate bolnava (cum este cea romaneasca), fiindca semnele agoniei gasim peste tot, nu este de mirare ca nu putem scapa de eticheta “generatia de sacrificiu”.
Nu putem scapa – sau multora le convine sa fie intretinuta?
I found your blog web site on google and verify just a few of your early posts. Continue to keep up the very good operate. I just additional up your RSS feed to my MSN News Reader. Looking for forward to reading more from you afterward!