Asumati-va ceea ce faceti si spuneti
|Ma vad nevoita sa scriu o insemnare despre ceva ce ar trebui sa tina de bun simt si logica: ca daca faci ceva, daca scrii un material si il trimiti sa apara online si in presa nu poti solicita ulterior ca el sa fie sters.
Daca aveti o problema cu numele care va apare in diverse locuri asociat cu unii clienti sau cu unele initiative proprii chiar, atunci ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a avea acele initiative.
Nu orice proiect are succes. Din pacate. Dar daca ati lansat ceva trebuie sa va asumati initiativa pana la capat.
Ceva aparut pe Internet cu ani de zile in urma e deja indexat si preluat prin RSS in multe locuri. Evident ca exista arhive, cacheuri ale motoarelor de cautare. Evident ca sunt siteuri ce au stirea in arhiva. Multe au trimis acea stire la abonati – in newslettere. Stirea se pastreaza online.
O stire trimisa apare si in presa. Cum faci sa dispara toate arhivele? Un material aparut in presa scrisa intra in biblioteci si in arhive. Ce vei face daca vrei sa se stearga ceva din trecut? Mergi la toate bibliotecile si peste tot si tai pe ascuns articolele?
De unde mania cu stergeti informatiile de la locul meu de munca anterior? Mai ales cand vorbim de informatii vechi de 2-3 ani cerinta e cel putin ciudata. E logic ca orice om care vede ca datele sunt de 2-3 ani de zile va incerca sa afle daca proiectul mai exista, cine se ocupa de el si asa mai departe. Ce s-ar intampla insa daca orice om ar solicita sa se stearga informatiile care ii asociaza cu o companie din trecut? Sa stearga orice ziar orice informatii legate de ministri doar pentru ca ei se schimba? Imposibil.
O stire trimisa e bun trimisa. E clar ca stirile trimise vor aparea. In fond de aceea sunt trimise: pentru a intra in unele locuri online, in presa de specialitate sau in acele media in care se potriveste. Pentru a castiga vizibilitate pentru companie si informatia oferita. Materialele rezultate sunt proprietatea acelor media. Un material aparut undeva devine proprietatea acelei publicatii. Chiar daca il publica exact cum a fost primit, chiar daca il modifica. Cel ce il trimite nu mai are drept asupra lui si cu atat mai putin nu poate avea pretentii.
O solicitare de scoatere a unui material trezeste suspiciuni – mai ales daca motivele pentru care se solicita acel lucru sunt personale. E ciudat sa primesti dupa ani de zile o solicitare de a sterge un material aparut online undeva pentru ca respectiva persoana are motive personale. E bizar cand motivele sunt personale. E si mai ciudat daca persoana ce solicita acel lucru e chiar cel ce conducea proiectul.
Atentie la atitudinea din timpul abordarii. Daca tot ati ajuns in postura ca din diverse motive sa solicitati scoaterea unei stiri de undeva – sa presupunem ca online – atentie la modul in care va adresati. Daca se mai poate intampla sa fie si o persoana cu care nu interactionati in mod frecvent nu incepeti sa purtati discutia la per tu – sau mai ales cu varianta “draga X”. S-ar putea ca receptorul sa nu fie deloc incantat de atitudine. Daca mai abordati si o atitudine de superioritate atunci e clar: ati pierdut tot.
Si nu uitati: in situatii precum aceasta cel ce solicita stergerile sau modificarile este cel ce are nevoie de un favor – in niciun caz cealalta parte.
Si-acum sa ajungem – inca o data – la esenta: atunci cand trimiteti un material ganditi-va si de 50 de ori inainte. Dar nu uitati ca odata trimis, dupa ce este publicat mai ales daca ramane ani de zile postat, nu este ok sa se solicite retragerea. Intotdeauna trebuie sa se asume responsabilitatea pentru ceea ce se spune si ceea ce se face. Poate ca unora le-ar fi mai usor sa isi stearga trecutul cu buretele – dar nu suntem nici in carti bune si nici in filme.
Treziti mult mai multe semne de intrebare si suspiciuni cu astfel de cereri de cerere decat daca o informatie ar ramane online. Inainte de a trimite emailuri in care sa solicitati inlaturarea unor informatii ganditi-va la consecintele solicitarii, la lumina in care va pune si la toate celelalte elemente conexe. Asta daca vrem sa vorm despre profesionalism in PR si comunicare.
Eu sugerez distrugerea cartilor de istorie si interzicerea acestei discipline. De asemenea, sa dam foc tuturor cartilor existente. Iar cele nou publicate sa ramana cu paginile albe in 2 luni.
Sau mai bine, hai inapoi in comunism, ca acolo exista o mana de oameni care decid pentru noi ce poate fi citit si ce nu. N-asa?
Cat de rupt de realitate trebuie sa fii sa vii cu asemenea solicitari? Sau, mai corect, cat de inradacinat intr-o realitate in care controlezi tu totul? Hmmm… deci partidul comunist roman inca mai exista, si e la putere. Iar eu nu pot fugi din aceasta imensa puscarie 🙁
Lore, ma minunez cu ce ti se intampla si ma intreb, doamna, ce cunostinte aveti :))))
Ajungem la aceeasi idee: multi neprofesionisti in peisajul de “business” romanesc, si mai multi oameni care au trecut de anumite examele ale vietii profesionale si acum se vad in posturi de sefi, fara sa stie sa ideile de baza de conduita morala sau etica.
Da’ mai bine te scot la o cafea sa radem impreuna 🙂
@ave pai nu asa. mai bine renuntam la tot ce inseamna media – si lasam si lumea sa fie plina de someri. Zic asa… preventiv 😀
@Simona: culmea e ca nu e cunostinta: o persoana ce a trimit un comunicat cu ani in urma si acum a revenit cu cererea si cu atitudinea 🙂 Si da, acum e la o mare companie.
Cat despre profesionisti, PR si altele in zilele ce urmeaza. Stay tuned ca merita 😀
Reporters tried to interview the Ying Ying, but all immersed in the new joy in the hope to keep some personal space, did not accept interview