Ca sef, pe cine iti versi nervii? Pe angajati, desigur!

Nu e usor in perioada aceasta – iata un soi de axioma. Nu e usor nici pentru angajati – presati permanent de gandul sigurantei locului de munca, al salariului care trebuie sa fie acoperitor etc. – nici pentru angajatori.

Nu fac aici nici apologia angajatului, nici pe cea a angajatorului si nici nu imi propun o dezbatere cu privire la “tabara” in care e mai usor sa fii.

Dar nu pot sa nu constat ca elemente de baza poate in comunicare sunt deseori uitate.

Pe cine se bazeaza o firma? Unii vor spune ca pe clienti/consumatori. Desigur ca sunt relevanti si extrem de importanti pentru orice companie. Altii vor argumenta ca o organizatie se bazeaza mai inainte de orice pe angajati. Acestia sunt primii care prezinta firma mai departe, ei sunt cei ce muncesc.

Fireste ca dintre angajati avem de ales: pleava de cei buni. In timp insa se pot selecta cei mai buni angajati si gasi modalitati de a-i pastra. Se infiripa astfel relatii de colaborare ce dureaza ani si ani. In tot acest timp pot exista suisuri si coborisuri – fireste – dar respectul fata de sine si fata de celalalt nu poate lipsi.

Atunci cand in jur totul pare a se pravali, cand pare ca nu mai sunt multe solutiile si oportunitatile disponibile, cand unii te supara sau te incurca prin neplata ori stocuri solicitate si apoi necomandate, multi patroni au nevoie sa se descarce. E prea mult si pentru ei. A veni insa la birou si a injura/insulta pe cine apuca ori a gasi vine si pedepsi mult mai crunt decat necesar oamenii nu sunt solutii cu adevarat bune pentru firma si pentru angajati.

Daca doresti sa pastrezi pe cineva aproape nu il insulti, nu il jignesti doar pentru ca ai o zi proasta si trebuie sa iti versi nervii. Iata un lucru care trebuie sa nu fie uitat de nimeni si un element care are aceeasi valoare de adevar atat in viata personala, cat si in zona profesionala.