De prin 2009 invatate/adunate

Diana Stoleru m-a provocat sa raspund la o leapsa altfel. De fapt, invitate am fost doua: Simona Bogdan si eu. Simona a raspuns deja – si nu e frumos sa las doua domnisoare sa astepte – asa ca iata in cuvinte putine si simple cum ar zice al meu sot cam cum a fost 2009 din perspectiva subiectului lepsei.

Chiar citeam astazi de dimineata optimismul si increderea venita in cei de langa noi – despre care vorbeste Simona. Da, fiecare ocazie ar trebui sa fie speciala – zi de nastere, sarbatoare – dar nu se intampla asa intotdeauna.

“- Mor daca stau pe loc. Sunt titirez declarat si auto-acceptat.” – asa zice Diana. Da, subscriu!

Acum… 2009 a fost plin.

Am avut – daca mai era nevoie – confirmarea ca nu e bine sa te bazezi pe altii. Si nici sa crezi ca daca au spus da – ca fac ceva – o vor face. Nici macar daca-s prieteni.

Am avut parte de dezamagiri dar si de surprize frumoase legate de clienti. In final insa totul spune ceva despre caracterul oamenilor – pentru ca afacerile sunt facute de oameni.

Am intalnit oameni ce m-au ingrozit pur si simplu: m-au ingrozit nepasarea, nesimtirea si multe altele prezente la ei.

Am avut parte de intamplari amuzante alaturi de prieteni.

Am avut evenimente inedite reusite.

Am ras si in timpul si dupa anumite intamplari – uneori chiar ras ironic, dar ras.

Am incheiat anul cu o surpriza.

Am facut surprize frumoase, am ajutat cat am putut si mi-a facut placere.

Am scris – mult – si inca nu stiti cat am de scris anul acesta 🙂

Am ramas la ideea ca singurul lucru ce conteaza sunt cei dragi – si ca nu merita sub nicio forma sa ii lasi deoparte pentru clienti/proiecte si alte asemenea.

Am calatorit si mi-a placut. Mi-am propus sa descopar mult mai multe in acest an si sa le infatisez pe toate pe Travel – Moments in Time.

Am vazut ca pot fi oameni pe care sa nu ii fi intalnit niciodata dar care sa ajute daca pot. La fel am vazut ca pot fi oameni care sa se autointituleze prieteni ai tai si care sa nu ridice un deget.

Mi-a crescut piticul pe creier cu educarea. Da, oamenii trebuie educati – si aici toti putem contribui astfel incat sa avem in jur ceea ce ne dorim.

M-am saturat si m-am indepartat de toti cei ce se plang si atat.

Si dupa vreo doi ani de lipsa de pe la intalniri (din motive intemeiate) anul trecut – chiar in urma unei discutii pe Twitter si culmea chiar cu Diana Stoleru am zis ca anul acesta trebuie sa fie unul in care sa ii intalnesc si “live” pe cei cunoscuti online.

Ah si-apropo de online: am invatat ca a ajuta pe cineva nu inseamna ca vei avea acelasi sprijin :)) – umm… parca ziceam asta si mai sus – sub alta forma si nelimitata la online.

Au fost 365 zile pline. Un an mai putin bun – din multe puncte de vedere – insa multe experiente din care am avut de invatat. Am scris multe si poate inca pe atatea as putea spune.

Acum… sa vedem ce spun despre 2009 si lectiile/constatarile sale Catia Maxim si Oana Stoica-Mujea.