Despre entuziasm si ceilalti

Se intampla – pentru unii uneori, pentru altii deseori – sa fie entuziasmati de ceva. O noua idee, o noua initiativa, un proiect special si asa mai departe. In mod normal entuziasmul acesta trebuie transmis, mai ales ca deseori este nevoie de ceilalti pentru ca acea idee/initiativa, acel proiect sa aiba succes. Chit ca trebuie sa dea like unei pagini pe Facebook sau un vot sau un RT si tot trebuie sa faca un lucru. Trebuie asadar sa ii motivezi pe ceilalti, sa ii tentezi, sa doreasca sa te sprijine chiar si in acele lucruri care nu implica o mare investitie (de orice fel) din partea lor.

Cand insa avem de-a face cu o investitie mai complexa (si de timp si poate chiar si financiara – exemplu: produci ceva si acel produs trebuie cumparat de ceilalti, recomandat, despre el trebuie sa se discute) atunci clar acel entuziasm trebuie sa transpara din fiecare fibra a ta.

Daca tu nu esti entuziasmat de ceea ce faci/ceea ce spui/ceea ce promovezi cum te poti astepta sa fie ceilalti entuziasmati? Daca tu nu transmiti entuziasm, cum sa se implice ei, cum sa il transmita altii pentru tine? Daca tu pari ca nu esti incantat cum sa fie altii?

Suna a lucru la mintea cocosului. Ei bine nu e asa si am vazut destule cazuri – de la produse, asa cum spuneam, de care nici macar creatorul nu vorbeste cu multa pasiune desi le face cu drag si pune suflet (da, exista cazuri cand totul e tern, fad, neatractiv) si pana la servicii si multe altele (inclusiv elemente pe plan personal – gen sa inviti fara chef la un eveniment).

Daca nu ai chef de un lucru – gen de o aniversare a zilei de nastere – atunci mai bine nu fa acel lucru daca tot e doar o obligatie pentru tine. Nu te poate obliga nimeni. Daca insa te-ai apucat sa organizezi acel eveniment, invita lumea cu entuziasm iar la eveniment in sine nu fii apatic, posac, indiferent etc. Fa-i pe ceilalti sa se simta bine ca au venit – nu sa plece dupa jumatate de ora, jenati ca au deranjat.

La fel in cazul unui produs: daca tu ai facut ceva – de la o rochie si pana la o carte scrisa, de la o casa si pana la orice fel de aparat – atunci arata cat de fericit/a esti ca acel lucru a prins viata din mainile tale, infatiseaza elementele specifice, arata pasiunea pusa in acel obiect, determina-i pe ceilalti sa faca acel lucru pe care tu ai nevoie sa il faca (cumpere, promoveze etc.).

Daca nu ai nevoie ca alte persoane sa faca un lucru (like, rt, promoveze, achizitioneze etc.) tot ai nevoie cand vorbesti despre ce ai facut de ceva entuziasm. Daca incepi sa enumeri ce nu a iesit bine, ce e prost si sa te plangi de cat timp ti-a luat atunci sa stii ca nimeni nu va fi incantat, nu va putea spune mai departe, chiar daca obiectul e reusit, ca X a facut Y si i-a iesit bine. Si nu e vorba despre lipsa modestiei. Dintotdeauna am fost pro obiectivitate. Uneori ceva poate sa iti iasa foarte bine, alteori nu. Dar daca nu iti iese se presupune ca nu expui acel lucru in centru, nu? Si-atunci e clar ca altii nu au cum sa vada acel lucru prost facut, acel rateu.

Cand tu ai facut ceva tine minte ca tu esti primul tau purtator de imagine. Tu esti primul care prezinta acel lucru. Da, e clar ca toti vor avea impresia ca poate exagerezi (de aceea produsul trebuie sa fie foarte bine realizat) dar daca nici tu nu esti entuziasmat, nici tu nu ai cuvinte de lauda si mereu parca ii cauti scuze atunci cum ar putea altcineva sa vina sa te sprijine. Daca tu nu crezi in ceva cum ar putea altul sa creada in ceva ce ai facut?

Si-acum intrebarea de baraj: cum stai la capitolul entuziasm? Il transmiti prin fiecare por al tau? Reiese in orice discutie despre ce faci cu drag, de pe blog si de pe orice alt canal de comunicare?