Cum sa faci asa ceva? – e cu parc, cu copii si cu adulti… nu zic de care

Stiti voi faza cu “Mare e gradina Domnului, da’ multi ii sar gardul”?

Ei bine se pare ca dau din ce in ce mai des peste situatii care atesta acest fapt.

Se da urmatoarea situatie: urma sa ne intalnim cu niste prieteni. Cum ei au copii mici si erau in parc, si noi chiar trebuia sa ne vedem, am zis ca mergem si noi acolo putin. Zis si facut.

Ajungem si noi – parcul ingrijit, locuri de joaca multe si dotate. Laudabil.

Si cum nu stiam exact unde sunt prietenii nostri evident ca ne uitam de zor pe la toate leaganele, toboganele si alte asemenea ca sa ii gasim.

Cand… ce sa vezi.

Un tobogan acoperit in buna masura – cam de la inceput pana spre final – in spirala. Frumos, Ok, distractiv pentru copii.

Iese un copil.

Iese al doilea.

Iese al treilea.

Ies 2 picioare cu pantofi sport, sosete si mult, mult par. Si foarte mari pentru un copil.

Continua picioarele si in mijlocul lor o fetita de nici un an (sau de un an – oricum mica-mica).

Si apoi, dupa fetita si incheierea picioarelor celor paroase apare si o burta imensa (credeti-ma NU exagerez) si apoi in sfarsit si restul barbatului – tatal fetitei.

Nu, nu era bucatele – dar pe un tobogan care din ce stiu are o limita de greutate (la leagane e 35 kg de exemplu limita) sa se dea un ditamai omul – o namila pentru acel tobogan mi s-a parut… de mare arta si finete. Evident sunt diplomata!

Cum sa faci asa ceva???

Vrei sa iti dai copilul – il pui acolo si il astepti jos sa il prinzi. Pe vremea mea asa se facea – si la fel fac acum parintii responsabili.

Desigur nu e cazul domnului de fata.

Acum problema mea nu e ca acel tobogan s-ar putea prabusi cu nenea, ca i-ar putea muri sau ramane schilodit pe viata copilul (altfel o fetita extrem de draguta). Ma intereseaza insa ca dupa el poate peste o zi, poate imediat, poate peste o luna, se poate da un copil nevinovat care poate avea de suferit. Sau poate muri. Sau ca peste un an poate mi-as duce si eu copilul acolo sa se joace.

Chiar nu imi pasa ce se intampla cu al tau copil. E al tau, ai sau nu grija de el. Dar cat de… sa fii sa te urci tu in tobogan si sa risti viata altor copii?

De ce am scris postul?

Pentru ca din pacate stiu ca nu se intampla doar acolo. Pentru ca am un mic loc de joaca chiar in fata blocului meu si noaptea vin adesea oameni mari care se dau in leagane (repet, stiu sigur ca limita acolo e de 35 kg si ei au mult peste). Si le aud cum scartaie.

Si chiar ma intreb cum sa mai ai inima linistita cand iti duci un copil la un loc de joaca.

Stiti insa care e culmea?

Ca oficial mai sunt si paznici – prin unele parcuri. Dar si ei ar trebui sa ii surprinda asupra faptului – si nu poti pune cate unul langa fiecare “aparat” in parte. De la astfel de paznici stiu ca limita maxima pentru un leagan este de 35 kg si ca in fapt niciun aparat din parcurile cu locurile de joaca pentru copii nu e facut sa suporte adulti.

Ar mai trebui totusi ca un neuron sa gandeasca si putin bun simt sa existe. Se pare insa ca la unii neuronul s-a sinucis de mult de singuratate.

Asa ca vin si va intreb: ce parere aveti despre situatie? Cum se pot rezolva asemenea cazuri – si ce poti face? (altceva decat sa iti iei aparate sa le pui la tine in curte – asta evident in cazul fericit in care ai – si sa iti dai copilul doar in acele “jucarii”, lucru oricum plictisitor pentru el la nesfarsit).

Later edit: Ca sa incercam macar sa atragem atentia asupra problemei ar ajuta – si va raman adanc recunoscatoare – Tweeturi cu acest post si share-uri pe Facebook si Google +.