Va provoc sa imi spuneti ca nu e asa!

Ieri a fost Valentine’s Day. Unii au aniversat, altii au glumit, altora li s-a acrit de atatea dulcegarii. Urmeaza Dragobetele. Unii vor sarbatori din nou, altii prima oara – altii, poate, deloc.

S-a vorbit – in alti ani dar cred ca si ieri – despre cum important nu e doar sa arati cuiva ca il/o iubesti intr-o zi, ci sa ii arati mereu. Am vazut ieri o groaza de posturi inclusiv cu mentionari anti cadouri “de sezon” – precum inimioare, ursuleti de plus si alte asemenea.

Dar care e cadoul cel mai de pret intr-o asemenea zi? Si in orice alta zi?

Stiu oameni care n-au fost norocosi si nu au alaturi pe cineva. Nu au un sot sau o sotie care sa ii iubeasca mai presus de oricine si de orice si pe care sa se poata baza si in care sa poata avea incredere si pe care sa il/o iubeasca la fel de mult, fara sa insele si fara sa considere ca stau impreuna doar pentru “a da bine in societate”.

Asa ca a avea pe cineva langa tine, a sti ca te poti baza si increde in acea persoana – acesta este cadoul cel mai de pret intr-o zi de Valentine’s sau Dragobete si in orice alta zi. Ca nu doar atunci ar trebui sa iti aduci aminte e alta poveste. Dar in final, acesta este cel mai important lucru. Sa constientizezi cat de norocos/norocoasa esti, sa te bucuri de moment si de viata impreuna. Si sa incerci sa nu mai cauti noduri in papura ci sa va faceti o viata frumoasa impreuna.

Si nu e lucru putin.

Eu recunosc ca ma bucur ca il am alaturi pe Andrei (care nu stie ce scriu eu acum – dar o sa ii zic sa isi ia o lamaie sau otet, ca lamai in casa nu avem, asa, preventiv – sa nu fie prea mult “sirop” pentru inginerul din el).

Ieri mergeam la control la spital. V-am zis pe Facebook, unii care ma mai stiti aveti idee din trecut. Am o problema cu genunchiul. Port din clasa a VIII-a genunchera non-stop la piciorul stang – in casa abia recent am ajuns sa mai stau putin fara. Da, la nunta aveam, pe sub rochia lunga, genunchera. Ei bine, acum 2 miercuri mi-a sarit rotula. A 4-a oara in viata. Am reusit insa ca joi sa fie ok si sa pot calca pe picior. La 2 saptamani am mers la o premiera la teatru – va povestesc maine despre ea. Cand sa plecam de la Unirii si sa luam un taxi… s-a intamplat a doua oara. Articulatiile nu erau bine vindecate asa ca a fost mult mai rau. Asa ca vineri am ajuns la urgenta, am venit acasa cu orteza si cu exercitii de facut si cu ideea ca marti, la control, s-ar putea sa fie nevoie sa stabilim data operatiei. Ma rog, nu ca s-ar putea, era sigur.

Asa ca ieri trebuia sa mergem la spital. Tineti cont ca nu aveam voie sa calc pe picior. Nu pot sa va imaginez cum Andrei a ramas si cu copilul, si cu cainele, si cu serviciul, si cu mine pe cap. Dar a facut fata cu brio – desi e terminat.

Am chemat un taxi. Sa nu va imaginati insa ca in afara de un culoar de o persoana ai pe unde merge. Asa ca in drum spre taxi Andrei era sa cada – eu eram in bratele lui – dar eu nu am patit nimic. A coborat cu mine in brate pe scari fara sa vada. Dar eu nu am avut nimic. Nu mai zic de incurajari si asigurari atunci cand erau necesare! Au fost mai multe elemente – dar ma limitez la acestea. Si da, stiu, ma pot baza pe el orice ar fi. Si nu doar ca imi spune ca ma iubeste, ci imi arata. Fazele de ieri sunt extrem de recente. Dar dovezile se vad si nu doar la ocazii si cand primesti cadouri.

E-adevarat si ca ieri, cand am venit de la spital, sotu-mi drag a zis ca ar trebui sa imi faca o poza, sa se vada mina senina pe care o am. Asta pentru ca la spital a fost distractiv – si ca, pe moment, nu ajung la operatie. Va fi, dar intai mai am exercitii de facut si alte asemenea pana sa stabilim de care si cand.

Pentru mine insa cel mai frumos cadou e Valentine’s, de Dragobete si in orice alta zi e sa stiu ca Andrei imi e alaturi. Sa stii ca esti iubit si ca ai pe cine iubi la randul tau e minunat. Si da, recunosc, ma simt implinita stiind ca la 30 de ani am o casnicie tare frumoasa cu o persoana in care am incredere completa si pe care o iubesc, ca am un copil si ca am o firma. Bineinteles ca aventura nu s-a terminat si ca mai urmeaza si multe, multe alte lucruri interesante si frumoase. Dar apreciez si ma bucur in fiecare zi de ceea ce am.

Si da, cum ziceam in titlu. Poate cineva sa imi spuna ca a avea pe cineva iubit si pe care sa il/o iubesti, o persoana in care sa ai incredere totala si care sa nu te dezamageasca – si care sa se increada in tine si pe care sa nu o dezamagesti nu e cel mai frumos dar?