Imogene, Fata care promitea sau despre incredere, familie si linia fina intre succes si esec

Imogene sau, cum a fost tradus la noi (inspirat!), “Fata care promitea” este un film pe care tocmai l-am vazut in aceasta seara. Dupa o lunga pauza de iesire la film din diverse motive, m-am bucurat ca am putut merge azi. Aveam nevoie de o asemenea iesire, iar Fata care promitea a fost o productie potrivita pentru seara aceasta.

Cu siguranta ca filmul poate fi vazut de multi oameni din perspective diferite sau, mai corect spus, ca fiecare pune accentul pe anumite aspecte, unele principale, altele amintite mai in treacat.

Povestea nu este extrem de complicata: o fata care promitea sa ajunga departe are o cariera de succes, ajunge sa fie aleasa sa scrie o piesa de teatru care ar fi urmat sa fie produsa de un mare nume in industrie dar inspiratia nu si-a facut aparitia si din acel moment lucrurile nu au mai mers bine. Parasita de iubit, ramasa fara serviciu, data afara de unde locuia pentru intarzierea platilor, Imogene considera ca o tentativa de suicid l-ar determina pe prietenul care tocmai o lasase sa se intoarca la ea, macar sa vada ce e cu ea. Insa el o suna pe o prietena (cel putin in aparenta), Dara. Imogene ajunge la spital, iar de acolo este lasata sa fie luata acasa de mama ei, persoana cu care nu era in relatii tocmai bune, mai ales ca avea o dependenta de jocurile de noroc. Asa ca, iat-o pe Imogene parasind fortat New York-ul si ajungand in New Jersey unde il gaseste pe fratele ei in continuare pasionat de crabi, unde vede ca a sa camera fusese inchiriata unui tip mai tanar decat ea, iar mama ei avea un prieten care spunea ca este de la CIA, de asemenea mai tanar. Secrete ies la iveala, prietenii se infiripa, viata ia o intorsatura ciudata, iar Imogene trebuie sa isi confrunte demonii trecutului si sa isi refaca legatura cu familia.

Filmul este o comedie – sau are accente de comedie adesea. De pilda atunci cand o ia pe Imogene mama ei de la spital, fata se trezeste pe bancheta din spate a masinii, imbracata in halatul de spital. Iese din masina si constata ca era in parcarea unui… ati ghicit, cazino. Este adevarat, este oarecum amuzant sa o vezi intrand in cazino imbracata asa si strigandu-si mama. Si mai sunt alte scene, mai mult sau mai putin amuzante in functie si de gustul fiecaruia. Domnul de langa mine cel putin a fost extrem de amuzat uneori – a avut si un ras puternic de cred ca l-a auzit toata sala (pe mine la una dintre izbucniri m-a speriat – prima oara, mai ales ca nu era un ras cristalin 😉 ). Dar fiecare rade asa cum poate, ideea era doar ca domnul a ras de multe ori, astfel ca a gasit multe scene amuzante.

Revenind la film si la ce putem vedea ca teme, as indrazni sa adaug si ca vazand povestea lui Imogene si replicile pe care le dadea in societate atunci cand venea vorba despre casatorie – ea amintind ca are o relatie stabila, frumoasa si serioasa – mi-am adus aminte de alte filme cu acelasi element dar si, mai important, de cateva povesti de viata pe aceeasi linie si cu acelasi deznodamant: o relatie care nu este oficializata dupa ceva timp ajunge sa se destrame mai devreme sau mai tarziu si adesea fara avertisment. Sigur, nu este valabil in 100% din cazuri, dar, cel putin in jurul meu, a fost valabil in 90% din ele.

Un alt element pe care il regasesc un pic cam des in ultime productii internationale si chiar in cateva romane de succes contemporane, este dat de folosirea unor aluzii la Romania sau de prezenta unor personaje romane in film. N-o sa va zic care este varianta in cazul Imogene – pentru ca vreau sa va las placerea de a descoperi voi – insa atrag atentia asupra subiectului si ma intreb de ce oare ne aleg fix pe noi (de obicei pentru a fi persoanele rele, nu doar vampiri, cum este deja cliseul utilizat in multe filme/carti).

Fata care promitea aduce in atentie si importanta increderii in sine. Aceasta este influentata de ceilalti, da, iar uneori increderea este subminata de cei din jurul nostru, dar in final vine doar din interior. Fiecare persoana ar trebui sa isi constientizeze propria valoare, sa isi stie punctele forte, dar si minusurile. Dar aici e discutie lunga. Cert este ca uneori talentul se pierde, vieti/cariere se distrug doar din aceasta cauza: lipsa increderii in sine. Intre succes si esec este adesea o linie foarte fina.

Distributia acestui film, o productie Maven Pictures, este una bine aleasa – actorii cunoscuti jucand foarte bine alaturi de nume poate mai putin faimoase dar care fac de asemenea roluri de exceptie, chiar daca personajele pot fi putin… ciudate (atentie la personajul interpretat de Matt Dillon pentru a vedea la ce ma refer).

In concluzie, Fata care promitea este un film pe care merita sa il vedeti din multiple puncte de vedere. O “felie de viata” surprinsa intr-un film, diverse subiecte tratate, teme de gandit, momente amuzante si actori buni, toate sunt de gasit in aceasta film distribuit de Ro Image si Programs4Media. Noi l-am vazut la Sun Plaza. dar va recomand sa cautati in lista cinematografelor sa vedeti unde il puteti viziona.