Pe tine ce te defineste? Despre lumea in care iesi cu si fara tocuri

Vorbeam acum cativa ani cu o persoana (si atunci dar, mai ales acum, de succes in domeniul ei) si imi spunea (da, e femeie) cum a remarcat imediat diferenta in care oamenii te privesc si sunt dispusi sa te angajeze/sa lucreze cu tine/sa iti finanteze proiecte/sa sustina cauze in care te implici doar judecandu-te dupa haine.

Ai pantofi ultimul racnet si cu tocuri de 20 de cm? Ai o rochie de designer, bijuterii de minim sute de euro si masina de fite? Ai succesul garantat. Nici macar nu conteaza ca uneori sunt proiecte/cauze/idei mult mai interesante si utile care ar merita atentia si banii cuiva.

balanta, fotografie de pe Shutterstock.

Cu toate acestea, fiindca nu m-am nascut intr-o familie cu posibilitati materiale mari si nici acum nu am palate, cateva masini si nu imi petrec concediile pe cine stie unde, asta cand reusesc sa am concediu, nu am considerat niciodata ca haina face pe om. Adesea, chiar dimpotriva.

Astept sa stau de vorba cu oamenii. Asa se intampla ca sunt uneori surprinsa placut, alteori neplacut, atat de oameni cu bani, cat si de oameni cu mai putine resurse materiale.

Ziceam de tocuri mai sus si citeam, mai demult, nu mai stiu unde, ca nu esti, de fapt, doamna decat daca porti tocuri. Cu cat mai rasunatoare cu atat mai bine.

Ei bine, eu am avut dintotdeauna o problema cu genunchiul. Am purtat niste tocuri, am si acum sandale cu niste tocuri mici si tocuri mici la cizme, dar prefer, in general, sa ma simt comod si aleg incaltaminte cu tocuri de 2-5 cm. Asa ma simt eu bine, asa e sanatos si in regula pentru mine. Nu tocurile ma definesc, nu bijuteriile, nu haina de blana sau mai stiu eu ce.

Mi-aduc aminte ca am fost considerata de fite ca am avut verigheta din aur alb cand ne-am casatorit. Din anul urmator au fost „trendy” intrucat incepusera toate vedetele sa isi cumpere astfel de verighete (de la Andreea Marin si Stefan Banica si pana la multi altii).

Intrebarea pe care poate ar merita ca oricine sa si-o adreseze si la care sa raspunda sincer este: tu ce consideri ca te defineste: bunurile (indiferent care) sau alte elemente?

Mergand mai departe: tu dupa ce ii „analizezi” pe ceilalti: dupa ce poarta – cati centimetri au tocurile femeilor, daca-s de aur, platina sau otel butonii de la camasile barbatilor etc. – sau dupa fapte, dupa ce au in cap si suflet?

Recunosc, prietenii mei nu fac parte, in general, din categoria celor cu foarte multi bani. Dar sunt, fara exceptie, persoane cu care imi face placere sa ma vad, sa vorbesc, sa iesim, chit ca asta se intampla mai des sau mai rar, in functie de programul fiecaruia. Pe niciunii insa nu ii pretuiesc pentru ceea ce au din punct de vedere material!

Si inca o intrebare: de ce credeti ca aprecierile se fac adesea tocmai in baza hainelor/lucrurilor/posesiunilor?

apreciere da/nu, fotografie de pe Shutterstock.