Unde gresim in relatiile interpersonale
|Vi s-a intamplat probabil ca macar o data in viata o persoana pe care o considerati prieten sa va dezamageasca. (daca nu, sunteti o persoana norocoasa.)
Citeam recent o insemnare a Catiei apropo de prietenie, dezamagiri, a doua sau a treia sansa oferita (si irosita de persoana careia i s-a acordat) si modalitati de a merge mai departe. La fel, recent imi povestea cineva despre o buna prietena care o dezamagise cumplit.
Cu siguranta aceste cazuri nu sunt singulare. Ceea ce te face sa te intrebi de ce se ajunge in astfel de situatii?
S-ar putea ca vina sa ne apartina. Se intampla ca atunci cand ajuti pe cineva si acea persoana se mai intampla sa fie si prieten bun, involuntar persoana care ajuta sa se astepte ca atunci cand va avea nevoie sa gaseasca suport la persoana ajutata. De principiu se spune ca atunci cand dai de rau vezi cine iti sunt adevaratii prieteni. Adevarat dar si fals in acelasi timp – pentru ca asa-zisi prieteni pot sa nu iti fie alaturi nici macar la bine (nu va faceti griji romanul e inventiv cand vine vorba de a gasi scuze in orice imprejuare: la scoala, la serviciu, fata de prieteni si asa mai departe).
Daca toata lumea ar reusi sa fie alaturi de cineva fara insa a gandi ca atunci cand va avea nevoie – la bine sau la rau – poate conta pe o persoana (ajutata deja) atunci toate lucrurile ar fi minunate. Sunt pur si simplu persoane egoiste care considera ca totul li se cuvine. Sunt altele incapabile de empatie. Sunt persoane pe care oricat le-ai ajuta nu vor fi acolo cand vei avea nevoie.
Sunt desigur si multe care nu stiu cum sa se recompenseze – si in afara de “multumesc” reusesc de fapt sa rasplateasca un ajutor ajutand mai departe pe altcineva. Sunt si multe persoane care sar in ajutor fara a-i datora cuiva ceva. Sunt oameni si oameni. Insa pentru apararea de dezamagiri este de dorit sa ajungem – precum in invataturile biblice – sa facem bine complet dezinteresat. Sa reusim sa trecem peste absolut orice situatie fara ajutorul cuiva (daca e cineva acolo pentru noi bine, daca nu iarasi bine).
PS: nu scriu aceste randuri in urma vreunei experiente traumatizante recenta. E doar o constatare – venita intr-adevar in urma unor experiente proprii dar si a constatarilor in urma experientelor unor prieteni.
..si apoi cit putem lupta cu genele unora, cu educatia, cultura si moravurile. Tine de altceva a ne alege prietenii, a face o selectie. Se spune ca , daca ai un suflet curat, nu vezi rautatea celui de linga tine, si n-o poti anticipa. Asemeni copiilor. Desi ei simt anume persoane si le resping. A avea o gasca de prieteni-prieteni tine de ceva, de o forta care vine de dincolo de tine si de anume experiente, sau, daca esti norocos, tine de un dat. Nici n-ai, nici nu poti avea prieteni, sau pe unde te duce Dumnezeu, pe acolo ti se raspunde la buna ziua. Scriitorii asta au, o forta intelectuala si un talant , (datori sunt sa-l inmulteasca), o sensibilitate cu care ne infrumuseteaza zilele.
Sunt mii de definitii ale prieteniei, as indrazni sa spun ca sunt tot atatea cati oameni sunt pe pamantul acesta. Fiecare dintre noi suntem individualitati, poate de aici si confuzia. Nu exista persoana care sa nu vibreze pozitiv la cuvantul ,, prieten,,. Prietenul este uneori mai important decat familia, care poate nu te intelege, iubitul pe care tocmai il tradezi sau lumea inconjuratoare cu nebunia ei. Intr-un prieten vezi ceva pur, indistructibil, intelepciune, putere, calm, voiosie….un tot.
In antichitatea Democrit spunea ,, Nu merita sa traiasca cine nu are macar un prieten,,.
Prietenia este,de asemenea o forma de manifestare a cunostintei de sine, a capacitatii fiintei umane de a se raporta pe sine la altii.Omul are nevoie sa se vada pe sine si „din afara”,ca intr-o oglinda, care reflecta corect personalitatea,fara a o denatura,intr-o forma sau alta,sub un aspect sau altul.
De aici si confuzia uneori, ne vedem prietenii ca pe propriile imagini si nu de multe ori suntem dezamagiti.
Prietenia se probeaza cu fapte, cu gestul concrete.
Faceti un exercitiu simplu:
– eliminati din agenda toti cei care isi inchid telefoanele noaptea sa nu fie deranjati, s-ar putea chiar de ei sa aveti nevoie intr-o seara
– trimite-ti tuturor celor pe care-i considerati prieteni un sms, intr-o joi seara de pilda , pe la orele 19 cu mesajul ,, am nevoie de tine,,. Si asteptati sa vedeti cine suna
– sunati-va un prieten si spuneti ca tocmai ati ucis pe cineva. Sa vedeti cati disperati va vor inchide telefonul
Ultimul exercitiu este obtional 🙂
Inchei mica mea alocutiune spunand ca imi doresc prieteni care sa fie puternici ( nu sa se sprijine la nesfarsit de mine) , veseli ( rasul este pe gratis si nu trebuie sa mergi intr-o carciuma sa il intanesti) intelepti ( sa nu incerce sa imi schimbe viata sau pe mine ) si mereu empatici.
Dumneavostra cati prieteni aveti?
Draga mea, materialul tau e un accent vital . Un accent pus pe substantivul existenta. Sigur ca despre prietenie s-a scris si se vor scrie milioane de pagini…In toate timpurile! Deseori mama imi spune revoltata:” Cand o sa iti bagi mintile in cap si o sa pui piciorul in prag?” Evident ca se refera la tot soiul de intamplari din care ar rezulta ca sunt cel putin naiva… Am tot incercat sa-i explic ca e o optiune asumata: sa am incredere si sa sa acord toate sansele unei relatii. Am incercat sa-i mai spun ca naivitatea mea e dublata de simtul realitatii. Sigur ca e ca si cum ai merge pe muchie de cutit: o parte din tine se revolta cand simte intentia dubioasa, cealalta parte e disponibila sa acorde sanse. Mi s-a intamplat de cateva ori in viata sa am prieteni care m-au secerat… O parte din mine a sangerat, iar cealalta parte a gustat bucuria ca nu eu am provocat starea de haos. Sigur ca oricine poate sa afirme:” cine hotaraste de partea cui e dreptatea? Si mai ales cine spune ca adevarul meu trebuie sa fie identic cu al prietenului meu?” Asa e! Sa nu uitam insa ca daca fiecare am judeca lumea numai dupa adevarurile personale, atunci ar fi miliarde de lumi. In mod cert exita o scara de valori, niste principii dupa care trebuie sa ne ghidam. Si daca e sa ma refer la ultima mea experienta , model de inspiratie pentru materialul Chirurgie, marturisesc cu toata sinceritatea ca a fost prima oara in viata mea cand am aplicat metoda bisturiului . Urmarea? Locul s-a curatat si rana s-a vindecat. Ceea ce imi da in continuare forta sa cred ca Prietenia ca si Iubirea e ceva dupa care inima noastra va tanji mereu.
Ultimul post al catia maxim: 1 Martie
Hiya, I’m really glad I have found this information. Nowadays bloggers publish only about gossips and net and this is really annoying. A good blog with exciting content, this is what I need. Thank you for keeping this web site, I will be visiting it. Do you do newsletters? Cant find it.
First of all I would like to say great blog! I had a quick question which I’d like to ask if you do not mind. I was curious to know how you center yourself and clear your head before writing. I have had a tough time clearing my mind in getting my ideas out there. I do take pleasure in writing however it just seems like the first 10 to 15 minutes are usually lost simply just trying to figure out how to begin. Any ideas or hints? Many thanks!