De ce nu-mi plac recenziile/cronicile de carte/film care dezvaluie prea mult

Imi place sa citesc. Imi plac si filmele sau serialele. Evident nu toate: nici orice carte, nici orice film.

Uneori ajung sa citesc un pic despre carte pentru a vedea daca mi-ar placea. Ma uit pe coperta 4 si de cele mai multe ori imi dau seama despre ce e vorba. Evident ca depinde daca e o carte dintr-un gen pe care il agreez si fireste ca sunt importante si tehnica si stilul utilizate in redactarea volumului.

Dupa cum stiti pe PRwave e si o rubrica unde prezentam carti – Books Wave. Dar si acolo incercam sa prezentam cartile suscitand interes, aratand cum sunt pentru ca fiecare carte are publicul sau. Insa niciodata nu prezentam totul. Lasam cititorului placerea de a descoperi singur ce se intampla, ii lasam bucuria de a se lasa purtat pe aripile povestii. Ii lasam suspansul si senzatia minunata de a descoperi chiar el cum stau lucrurile si cum evolueaza actiunea.

La fel se intampla in cazul filmelor: nu imi plac trailerele in care se arata tot ce se va intampla intr-un episod al unui serial ori intr-un film. Dati-mi un punct de pornire si daca acela imi place o sa ma uit. Sunt seriale la care am ajuns sa evit promourile tocmai pentru ca vreau sa ma bucur de episod, nu sa stiu dinainte ce se petrece.

Unui cititor sau (tele)spectator este de dorit sa ii lasi placerea descoperirii si mai ales posibilitatea de a-si forma singur o opinie, nu de a pleca automat cu o parere despre acea carte.

Si despre o carte, si despre un film se pot spune multe intr-o prezentare (recenzie/cronica) fara a dezvalui actiunea. De ce atunci multi – chiar critici mari – gasesc o asemenea placere in a dezvalui cat mai mult? De ce se distruge aura de mister?

Voua va place cand vi se spune aproape totul despre o carte sau despre un film si va mai raman putine lucruri de descoperit?

Share
59 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published.

CommentLuv badge