Prima dezbatere: Cum sa cresti un copil fericit
|Pentru ca ieri a fost prima zi de scoala, lucru care ne face sa ne gandim la noi inceputuri (chiar daca nu avem copii la scoala sau gradinita) si pentru ca ne dorim cu totii sa le asiguram copiilor nostri un inceput bun in viata, ne-am gandit ca prima discutie din Luna Dezvoltarii Personale sa aiba la baza cartea „Cum sa cresti un copil fericit. Strategii pozitive de educatie parentala” pe care v-am prezentat-o si pe PRwave, in cadrul rubricii Books Wave.
Discutia va avea loc in perioada 15-24 septembrie, aici pe blog, in sectiunea de comentarii de la aceasta insemnare. Castigatorul cartii, cel care va avea cea mai inspirata si originala contributie la dezbatere, va fi anuntat saptamana urmatoare, pe 25 septembrie.
Tema pe care v-o propunem in aceasta prima saptamana este una cu un puternic accent practic. Cum va incurajati copiii? Cum le insuflati incredere in ei? Pentru ca respectul de sine si increderea in sine stau la baza fericirii durabile si a succesului in viata.
Va asteptam cu exemple concrete din viata copiilor vostri sau, daca aveti un bebelus ori urmeaza sa aveti un copil curand, va invitam sa ne spuneti cum va ganditi sa procedati pe viitor pentru a le insufla incredere in ei. Fragmentul din cartea „Cum sa cresti un copil fericit” disponibil pe site-ul Editurii ALL poate reprezenta o importanta sursa de inspiratie, la care va incurajez sa apelati cu incredere.
Cum spuneam, va asteptam cu exemple. Recunosc, ideea temei mi-a venit in timp ce povesteam o intamplare pe care am trait-o noi cu Eric. Ii cumparaseram un circuit de tren care avea peste 15 variante in care putea fi realizat. Facuseram impreuna cu el vreo doua, dar, la un moment dat, el a demontat circuitul si a vrut sa faca singur o varianta (mentionez ca acest circuit nu a venit cu modelele in care poate fi realizat, doar cu mentionarea numarului de variante existente). Eric a incercat (nu mult timp), dar nu reusea sa duca la bun sfarsit un circuit complet. S-a enervat si a vrut sa plece. L-am incurajat sa ramana calm, sa se concentreze si sa fie atent, ca sigur poate sa creeze el un circuit nou-nout ca idee. L-am asigurat ca am incredere in el ca poate face o asemenea varianta. S-a jucat cu altceva putin timp, apoi a revenit la circuit si, dupa alte cateva minute, a inceput sa tropaie de fericire. Reusise sa realizeze o varianta noua, asa cum isi dorise. Ii transmisesem ca am incredere in el, asta i-a dat avant si iata ca asa a reusit ceea ce si-a propus.
Este un mic exemplu – dar iata cat de mult conteaza sa stii sa iti incurajezi copilul atunci cand trebuie – stiind, evident, ca sta in puterea lui sa faca acel lucru.
Lipsa increderii in sine poate avea un important impact negativ in viata. Si cred ca toti avem prieteni sau apropiati care nu au incredere in ei si avem chiar momente proprii de neincredere in fortele noastre. Reusind sa le insuflam copiilor nostri incredere in ei de mici, ii ajutam pentru intreaga viata. Sigur, nu este singurul element important, dar este unul esential. Despre respect de sine, incredere in sine, siguranta, independenta si, in fond, despre cum sa cresteti un copil fericit veti putea descoperi mult mai multe idei si sfaturi in cartea pe care o oferim ca premiu la aceasta dezbatere.
Acum mingea e la voi si va asteptam cu interes si emotie parerile si exemplele!
(Nu uitati, va asteptam la dezbateri in toate cele patru saptamani ale Lunii Dezvoltarii Personale aici, pe blog. Toti cei care participa saptamanal cu opinii pot castiga pachetul alcatuit din sase carti de dezvoltare personala. Mai multe detalii aici.)
Subiect greu…de olimpiada imi place sa zic…
“Sa faci mereu cu drag si placere orice faci”
“Te iubesc mult dar ceea ce ai facut/spus nu e tocmai potrivit/nu imi place”
“Ai gresit, e in regula/nu e nimic.Hai sa vedem cum reparam/ce am invatat din asta”
“Cand vei fi pregatita sa te joci cu copiii sau sa vb cu adultii o vei face…”
“E ok sa nu imparti jucariile daca nu iti doresti asta,insa in acest caz le tii acasa/nu le afisezi”
Incerc sa alimentez increderea in sine pastrand conexiunea cu noi, implicand-o in deciziile care o privesc, educand-o cu optiuni din care sa poata alege ceva potrivita pentru ea. “Poti face tu x lucru?””Crezi ca ma poti ajuta cu … ” “Cum crezi ca e bine sa facem aici?”
“Dusmanul” cel mare e imaginea de sine/”cum ne vad ceilalti” si aici cred ca e marea provocarea in a ne descotorosi de acest model istoric de a face “de dragul lumii/ca zice lumea”.
Alimentam mereu nevoia de cunoastere si cautam raspunsuri la intrebari, nu mintim, preferam sa folosim desene si grafice simplificate pentru ce e complicat, evitam”Esti prea mica pentru…”
Nu punem etichete(Esti rea/Esti obraznica/Esti…)ci “nu e ok ceea ce ai facut/zis” si nu folosim superlative.Esti curajoasa, Esti frumoasa, Esti simpatica – fara superlative, explicand ca toate sunt relative in viata.
Prefer sa o calmez cu o imbratisare puternica decat cu un tipat…
Sunt multe de spus si de facut, lucram, citim si invatam zilnic…mai avem de lucru…
Incredere de sine o cladim incet, zilnic, o poate darama orice cuvant aruncat aiurea de noi/copii/colegi/educatori/ bunici/bone.
Cultiv mult independenta. Cred ca daca vad ca pot face singuri diferite lucruri capata incredere in fortele proprii. Chiar daca gresesc prima data, chiar daca e vorba de mai multe incercari, atunci cand reusesc stiu ca e meritul lor si mai si descopera ca esecul nu inseamna renuntare si imposibilitatea de a face ceva – data viitoare vor avea incredere sa persevereze. Acest “sunt capabil, pot face singur, sunt valoros” este mai pretios decat orice si le creeaza o incredere de sine care ii va insoti toata viata. Apoi mai e si atitudinea parintelui, desigur: daca voi demonta (verbal si nu numai) sistematic tot ceea ce zic sau fac sigur ca le voi zdruncina major increderea in ei insisi – opiniile lor conteaza, sunt ascultate si analizate cu atentia cuvenita, deciziile luate sunt explicate, regulile sunt simple si clare, ne respectam reciproc…
Ce mai cred ca e important si ne-am cladit educatia asa de la inceput a fost asumarea si explicarea consecintelor.”Daca te vei lovi, continuand sa sari acolo unde e periculos sau poti distruge, te va durea doar pe tine, eu nu pot decat sa imi exprim parea…”” daca vom respecta natura, florile din gradina, de exemplu, noi vom avea ce privi…” “Daca inchizi filmul de desene, care nu pleaca nicaieri….:) poti manca si reveni la el mai curand decat sa pierdem timpul discutand despre asta” “” ce e mai imporant : sanatate ta sau x, y actiuni, jucarie…Nu stiu daca sunt cele mai nimerite exemple insa explicatii logice si simple ajuta mai mult decat “nu-uri” ferme, interdictii, pedepse sau recompense
Bun gasit, iata ca a venit si momentul anuntarii castigatorului dezbaterii. Cu precizarea ca interventiile au fost deosebit de interesante si de ajutor in mod cert oricarui parinte care vrea sa creasca frumos un copil, premiul acestei prime discutii merge la Cristina. Te rog trimite-mi pe loredana [at] prwaave [.] ro datele tale complete pentru a-ti fi trimis premiul 🙂
Va astept si la celelalte dezbateri din Luna Dezvoltarii Personale
Multumesc mult pentru oportunitatea de aa scrie si carte!
Copii fericiti sa avem!