Omul de PR ca detectiv

E foarte putin probabil sa nu fi auzit despre Hercule Poirot, Colombo sau inspectorul Maigret. Sunt multi cei ce se uita la filme in care un rol important il ocupa detectivii – si care au vizionat multe astfel de filme ori seriale pana acum.

Pare foarte interesanta munca aceasta a detectivului. Mereu in cautare de noi indicii care sa il ajute sa rezolve cazurile; succese care in timp il fac renumit. Raufacatori adusi in fata justitiei si contributii insemnate la condamnarea acestora. Pericole, aventuri, situatii incordate, solutii gasite in ultima suta de metri – o viata palpitanta la care multi viseaza.

Munca unui detectiv implica insa si multe ore de pregatire; ore in care se studiaza o sumedenie de documente, ore in care astepti, ore de pregatire a unei activitati sau intrari in forta. Include de asemenea si o gandire analitica, perspicacitate; un detectiv trebuie sa poata corela diverse aspecte poate fara nicio legatura, sa poata ca din combinarea elementelor (deseori putine) existente sa creeze noi legaturi si idei, posibilitati.

Un fel de detectiv e si omul de relatii publice. Si el cerceteaza mult; este pus in situatia de a veni cu idei noi rezultate din combinarea datelor existente. Si el cauta mereu noi indicii – idei, oportunitati care sa il ajute in activitate si in oferta facuta clientului sau in munca pentru organizatia pe care o reprezinta. Si munca sa este uneori (sau poate fi considerata) plictisitoare (gen realizarea unor baze de date) – insa fara aceste elemente de amanunt nu ar putea fi realizate marile activitati si obtinute marile succese.

Un om de PR face pe detectivul si in cautarea informatiilor despre concurenta, a oportunitatilor si amenintarilor. Si, ca si in lumea detectivilor, unii au fler si succes, altii nu.

Oare de ce alta indeletnicire mai poate fi apropiat omul de PR?