Nu exista deloc intimitate online sau [si] noi renuntam la ea?

Cand o intalnire e frumoasa si cu oameni interesanti, ajung sa se discute multe subiecte si toate de interes.

Asa se face ca la aceeasi intalnire cu Simon Toyne a venit vorba, la un moment dat, despre intimitate online.

S-a spus ca odata ce esti prezent online nu prea mai ai cum sa ai parte de intimitate. Din multe puncte de vedere asa este, insa uneori parca in fapt noi suntem cei care renuntam la intimitate, fara a ne obliga nimeni.

Online inseamna atat bloguri, cat si retele sociale si diverse aplicatii utilizate.

Un blog poate fi mai mult sau mai putin dezvaluitor. Sunt oameni care isi povestesc online, ca intr-un jurnal pe care pe vremuri l-ar fi ascuns de oricine, toata viata. Si cu bune, si cu rele. Fiecare cu alegerile sale si nu este nimic de criticat. Ba chiar mi-aduc aminte de bancul cu preotul si omul venit la spovedit. 🙂 Privind insa chestiunea din perspectiva intimitatii imi dau seama ca pana la urma de noi depinde ce spunem si cat lasam sa se afle, mai ales din ceea ce este intim.

Apoi avem minunatele social media. Chiar discutam mai demult (si au fost insemnari si aici) cu cineva care pusese un tweet intr-un moment in care se vedea ca nu e deloc fericit, dar cand mai multi au sarit sa vorbeasca cu el, replicile erau cumva “ciudate” pentru ca spunea ca era un tweet retoric, ceva la care nu voia raspuns. La fel, atat pe Facebook, cat si pe Twitter, Google+ si oriunde altundeva, fiecare, ca si pe bloguri de fapt, alege ce si cat dezvaluie. Vrei sa spui in gura mare ca X nu se uita la tine desi tu nu mai poti dupa el? Asuma-ti modul in care lumea te va privi, mai ales cand spui asta zi de zi. Vrei sa spui tuturor de ce te-ai certat cu prietenul/prietena sau sotul/sotia? sau sunt acestea totusi lucruri care tin de zona personala, care nu este publica? Mai vorbea cineva de inundarea retelelor sociale cu poze de-ale copiilor sau alte asemenea (nu cateva poze, ci o sumedenie). Si-aici adaug eu, din nou, ca n-ar strica sa vedeti termenii si conditiile de la Facebook 😉 apropo de drepturi cedate si nu numai. Si sunt multe exemple.

Sunt si multe aplicatii – una pe Facebook de pilda insereaza la activitatea cuiva link la ce a citit acea persoana. Da, persoana in cauza da acceptul acelei aplicatii sa preia activitatea si sa o publice. Dar de ce oare ai dori ca toata lumea sa stie ce ai citit?

Nu mai vorbim de toate programele spion si de toate siteurile care fac diverse arhive cu activitatea ta pe acel site si ca atare vor avea o sumedenie de informatii despre tine! Sunt multe si chiar zilele acestea se discuta inclusiv despre guverne si cat de mult afla ele despre oameni.

Atentie: nu condamn si nu spun ca vreo persoana greseste in vreun fel. Fiecare face ce si cum doreste. Insa adaug doar ca se pot impune niste limite. Ca in final, dincolo de toate lucrurile care sunt totusi aflate intr-un fel sau altul prin diverse programe despre tine, poti sa alegi si tu ce dezvalui si ce nu. Ca iti poti pastra anumite limite ale intimitatii. Ca poti, de exemplu, sa fii inselat/inselata dar sa nu spui asta online si atunci sa stie, poate, doar cativa prieteni, sau o poti spune in gura mare si pe blog, si pe retelele sociale. Si-atunci sa nu te mire ca toti iti vor vorbi intr-un fel, se vor uita intr-un fel etc.

De altfel, aici mai ajungem intr-un punct sensibil. Unii vor spune ca te cunosc in baza a ce scrii online! Te imprietenesti online cu cateva persoane. Nu le intalnesti si “live”. Insa ele te citesc pe blog, Facebook etc. Dupa o perioada pot sa iti spuna ca s-au saturat sa fii asa si pe dincolo. Si-atunci tu poate le vei spune ca nu te cunosc. Ei pot sa iti spuna ca te cunosc: din online. Ca au citit blogul, au vazut ce ai scris pe retelele sociale… Si poti sa ii condamni? Oamenii isi fac o idee despre alti oameni si online. Uneori aceasta este prima impresie. Pana la a ajunge sa se intalneasca fizic, fata in fata, se pot cunoaste – uneori de ani – online. Daca tu nu esti aceeasi persoana si online ca si offline, atunci problema e la tine. Poti oare invinui pe cineva ca spune ca te cunoaste din ce ai scris online, mai ales atunci cand oferi o sumedenie de informatii personale? Cand iti expui framantarile, temerile, bucuriile, (ne)implinirile?

Voi ce spuneti? Ne mai putem pastra macar putina intimitate chiar daca suntem prezenti online?