O noua categorie pe blog si niste elemente care va vor soca
Am cateva idei (a se citi cateva mai multe si tot amanate) de insemnari cu privire la o noua ipostaza in care ma gasesc de vreo 7 luni si ceva (de fapt mai bine daca punem si alte luni, de dinainte, la socoteala).
Asa ca am decis ca de azi sa lansez pe blog categoria Mom stuff in cadrul careia o data pe saptamana (cel mai probabil) o sa scriu cate un articol dedicat pe acest subiect impartasind din experienta mea, cerand poate sfaturi, oferind niste idei sau linkuri interesante si mai vedem ce mai gasim. Facand schimb de experiente si de informatii putem reusi sa ne descurcam mai bine in diverse momente. Deja am idee despre ce voi scrie saptamana viitoare 😉
Va astept cu mare-mare interes sa cititi si materialele din aceasta categorie, sa le dati mai departe celor vizati si sa imi spuneti ce v-ati dori sa cititi in aceasta rubrica 😉
Pana primesc parerile voastre, incep categoria cu un articol care, recunosc, pe mine m-a socat cand l-am citit.
Dar nu m-a socat in sensul ca vai, cum de e posibil – ci in sensul ca din pacate se intampla in cat mai multe locuri.
Dupa ce fusesem anul trecut mirata ca a aparut reclama la o solutie care te scapa de paduchi si cineva mi-a spus ca in Germania e aproape imposibil ca un copil sa nu faca la gradinita sau scoala paduchi (si nu vorbim de cine stie ce fel de medii!!!) – si atunci abia am putut zice ca am fost socata, ei bine articolul despre care va spun nu vorbeste despre copii de la noi ci din Anglia.
Ei bine da, o profesoara spune cum niste copii de 5 ani poarta inca scutece, mananca din biberon si nu stiu sa deschida o carte.
La 3 luni si ceva i-am luat lui Eric o carte – e drept din cele de plastic, cu jocuri. Se uita prin ea, o deschide, da filele. Ma vede citind si ar vrea si el sa ia cartea. Evident, are 7 luni si nu stie inca sa nu smulga paginile, dar stie ce si cum. Ii citim povesti – si se uita la desene si e interesat.
In aceste conditii nu pot intelege cum de un copil la 5 ani nu stie sa deschida o carte si inca poarte scutece. Daca ar fi copii cu probleme as zice OK, Doamne fereste, asta e situatia. Dar aparent sunt copii normali. Din pacate insa sunt copii de care parintii nu se prea ocupa. Si stiu ca si atunci cand trebuie sa muncesti mult si foarte mult, tot iti mai faci timp pentru copilul tau!
Am lucrat din ziua in care am venit acasa cu copilul! Da, am venit pe la 3 si la 5 lucram deja. Saptamana urmatoare scriam si trimiteam comunicat pentru unul dintre clienti. Apoi am continuat sa raspund la Academia de Afaceri – la cursul de PR pe care il sustin – si am inceput sa scriu la un nou curs. Scriu pe bloguri, lucrez pentru clienti DAR ma ocup si de copil. Si au fost multe saptamani in care am fost singura si cu lucrul si cu copilul si am avut grija si de caine – fiind doar eu cu ei, sotul fiind plecat cu serviciul. Asa ca stiu ca se poate. Nu e cel mai usor lucru – dar se poate!
Va invit sa cititi articolul, a aparut pe mediafax, de unde veti vedea ce alte lucruri absolut elementare, de bun simt, care tin de cei 7 ani de acasa nu stiu acei copii. Dupa ce il cititi va invit sa imi spuneti ce v-a socat cel mai tare!
Vin acum si va intreb pe voi toti care aveti copii sau va ganditi sa aveti intr-o zi. Credeti ca asa vor ajunge din ce in ce mai multi copii sau ca semnalele de alarma vor functiona si parintii vor incepe sa se preocupe de urmasii lor? – personal, lasandu-i la bunici, bone etc. Cum credeti ca va fi situatia in cativa ani?
Insemnari similare
E ok, trebuie să ne spele și nouă cineva mașinile, să ne facă curat prin casă, să măture străzile. Mă scuzi că sunt mai cinic, așa, dar e nevoie de toate categoriile sociale, inclusiv de analfabeți și prostănaci. Dacă am fi pe planetă 7 miliarde de licențiați, cine ar mai face anumite munci?
Fireste ca e nevoie de oameni din toate categoriile – asta zic si eu mereu. Atrageam atentia asupra materialului pentru ca vorbeste despre Anglia – si nu dintr-o tara mai… altfel. La fel, am tinut sa atrag atentia intrucat e vorba despre modul in care au ajuns acei copii astfel – mod pe care il vad si eu azi in tratarea copiilor: parintii ii ignora – TV/calculatorul fiind mult mai comode pentru petrecerea timpului liber a copilului…
Altfel, cum ti se pare ideea rubricii? Ai ceva ce ti-ai dori sa vezi inclus aici? (fiind printre cei vizati – adica parinti) 🙂
Foarte interesanta categoria, Loredana! Nu sunt mamica (cel putin nu inca), insa intodeauna e bine sa mai afli cate ceva nou. Chiar azi discutam cu niste cunostinte din Franta despre ce comportamente au ajuns sa aiba copiii in ziua de azi din cauza faptului ca petrec din ce in ce mai mult timp nesupravegheati de parinti. Cel mai trist mi s-a parut ca un cuplu care are doi copii, unul de cateva luni si celalalt de 2 ani, copii ingrijiti de bona 4 zile pe saptamana, vor sa mai angajeze inca una care sa se poata ocupa de ei in weekend. Stateam uimita uitandu-ma la ei si intrebandu-ma, tu pentru ce te mai numesti parinte? In loc sa lucrezi ca nebunul sa platesti 2 bone, nu mai bine iti faci ceva timp sa stai cu proprii tai copii? Oricum, mi se par niste situatii foarte triste.
Chiar daca le-am oferi toti copiiilor nostri un start bun, multi factori contribuie la formarea lor de-a lungul timpului, asa ca se mai segmenteaza si pe parcurs. Oricum, nu de patura de jos duce lumea lipsa, cu siguranta, asta sa ne fie ultima grija!
Multe probleme apar din atat de invocata criza de timp a parintilor. Si nici sa-l abandonezi zi-lumina in bratele unei bone mai mult sau mai putin pregatite sau interesate sa-l creasca asa cum ti-ai dori nu mi se pare o solutie. Din pacate, un scenariu prea frecvent azi. Culmea, cu cat cresc nivelul de trai si pretentiile de “tara civilizata”, cu atat parca aloca si parintii mai putina atentie. Nu generalizam, ce e drept, dar… ati observat cati adolescenti au astazi ca sonerie la telefon (chiar si la smartphone) manele?! Ingrijorator de multi, zic eu. Si nu, nu ma refer la o anumita etnie minoritara.
Pe de alta parte, am fost siderata sa descopar ca sunt multe mame care isi alapteaza copiii chiar si la varste de peste 2 ani. Sigur, este strict alegerea lor, dar oare nu reprezinta acest lucru un fel de sindrom Peter Pan, un refuz de a accepta maturizarea fireasca, trecerea la o noua etapa evolutiva a copilului? Cand eram eu in scoala primara, un copil de pe strada bunicii era inca alaptat la 6 ani si nu pronunta corect unele litere, desi altminteri era destul de istet. Poate era doar un caz izolat (chiar considerat o ciudatenie pe atunci), dar nici sa prelungesti momentul pana la inscrierea in clasa I chiar nu mi se pare tocmai normal, totusi. Unele mame afirma “il alaptez atata timp cat va cere”. Pai, e posibil sa ceara in continuare mult si bine, daca parintele nu il ajuta sa acceada la urmatoarele etape. Cum sa-si dezvolte intelectul, cand el n-a depasit faza de supt?! Si rolul parintelui, cred eu, e in primul rand cel educativ, pe langa ingrijirea zilnica absolut fireasca si de la sine-inteleasa, ca altfel ar putea creste copii si un robot care sa-l cupleze la ora exacta la o mulgatoare automata. Iar articolul de pe Mediafax nu face decat sa-mi demonstreze aceasta ipoteza. Si ce e natural e bun cu masura si coordonat cumva, nu asa oricum, la intamplare.
Ideea rubricii, Loredana, mi se pare laudabila. N-am copii inca, dar ma “antrenez”, dupa cum vezi :). Cred insa ca ar fi de ajutor oricarui parinte sa afle cum fac si alti parinti intr-o privinta sau alta si sa analizeze. Poate nu mereu e bine intr-un singur fel si exclus orice altceva, dar pot exista si solutii comune la diverse probleme sau provocari in cresterea si educatia copiilor. Ma rog, pana nu ma lovesc de practica, nu-mi pot da cu parerea 🙂 Pana atunci, insa, voi urmari noua rubrica, sunt curioasa 🙂
@Anca Ma bucur ca suna bine categoria 🙂 Sper ca si articolele sa fie interesante.
Apropo de situatia descrisa de tine sa stii ca am vazut si eu aici, in Romania. Si mie mi se pare incredibil si trist ca ajungi sa iti lasi copilul doar cu bone. Nu zic ca nu sunt si bone bune, dar pana la urma tu de ce ai facut un copil (sau doi)? Ca “sa fie”? Ca “asa se face”?
Nu mai zic si de toti parintii care isi bat copiii si care numai parinti nu ar trebui sa fie (de multe ori acestia au parte de multi copii, in timp ce altii care s-ar purta frumos nu pot avea copii). Si prin “bat copiii” ma refer la situatiile in care acestia umbla mereu cu vanatai, ajung la spital cu oase rupte etc.
@Claudia In viata clar sunt multe elementele care te pot indrepta – sau nu – spre o anumita cale. Pana la urma si oameni cu facultati si inteligenti au facut alegeri proaste de apoi ajung oameni fara adapost si muncitori zilieri sau in diverse locuri unde nu i-ai vedea cand ai auzi ce diplome au. Eu recunosc insa ca am fost socata de articol – si uite ca din experientele povestite si aici se pare ca nu doar in Anglia se intampla – pentru ca imi dau seama ca in final e doar vorba despre lipsa de preocupare pentru copil. Si nu pot intelege cum de este acest lucru posibil. Orice mama (ma rog, orice mama OK) si orice parinte iti poate spune cum ti se infrumuseteaza orice zi cand iti zambeste copilul, cum cand vii cu el acasa te intrebi de ce nu poti plati orice cu un zambet de-al lui ca sa stai doar de el?
Poate n-o sa iti vina sa crezi, dar primisem un newsletter saptamana aceasta al carui titlu era, nici mai mult, nici mai putin, “Cum sa iti iubesti copiii din tot sufletul”. Serios? Am nevoie de un newsletter sau un sfat sa imi iubesc copiii? Pai nu i-am facut pentru ca imi doream? Si-apoi mi-am dat seama ca eu poate zic ca e aiurea, insa poate sunt si parinti care nu isi iubesc copiii (inclusiv din cei cu acces la internet ca ma indoiesc amarnic ca un parinte precum cei care ii bat de ii baga in spital sau incearca sa ii omoare citeste articole de gen pe net).
Exemplul cu alaptarea o sa vezi (cand va fi momentul) ca e unul extrem de spinos. Aici mamicile se impart clar in doua tabere: esti buna doar daca alaptezi – laptele praf e rau etc. Nu am vazut niciodata o discutie in care sa se accepte ca fiecare ia anumite decizii in functie de situatia personala, de probleme etc. Esti pur si simplu o mama rea daca nu alaptezi, nu exista sa nu poti etc. (multe clisee si de o parte si de alta). Insa cazul precizat de tine e intr-adevar dus la extrem. Copilul, atat timp cat nu cunoaste alternativa, nu are cum sa ceara altceva… zic unii. Eu insa ma uit la Eric si la cat de curios e el de cum se bea din cani – urmeaza sa invete si el – la cum se mananca tinand el un tacam. Doar ca da, stai si te preocupi si vorbesti.
Ai pus insa punctul pe i. Copilul nu este facut pentru tine. Il faci pentru el, pentru a-si trai viata. Aceasta inseamna ca da, il ghidezi, ii oferi o baza solida de principii si de bun simt. Numai ca atunci cand copilul aude acasa manele, injuraturi si vorbindu-se agramat, el cum sa aiba alte idealuri? Da, sigur, iti poti depasi nivelul – doar ca din pacate putini isi doresc.
Si eu ma ingrozesc sa stii nu doar vazand copii sau adolescenti cu ringtone-uri manele, ci si parinti care nu stiu sa vorbeasca in mod corect, care asculta manele, care nu lucreaza ci traiesc doar din ajutoarele statului (platite de noi toti ca ei sa stea acasa) dar care fac copii pe banda rulanta (primesc banii aceia de la stat) pe care ii “educa” in acelasi spirit. Si da, am avut asa vecini o buna bucata de timp, pana n-au mai avut bani de intretinere si li s-a vandut apartamentul si au plecat. Doar ca ajunsesera de aruncau din mancarea primita, de aveau mereu fripturi, haine de calitate si toate cele necesare (chiar si cineva care ii ajuta gratis cu ordinea prin casa) doar pentru ca aveau multi copii, in conditiile in care nici ea, nici el nu lucrau!
PS: iti multumesc pentru aprecieri – si sper sa am mereu subiecte interesante utile si peste ani!
Si in Spania copiii poarta scutece pana la 4-5 ani si am vazut multi copii pe la 5-6-7 ani cu suzeta si plimbati in carucioare de parintii lor – si vorbesc de copii sanatosi.
In problema bonelor: in multe tari, inclusiv in Spania, exista reglementari foarte aspre privind minorii nesupravegheti. Daca programul parintilor este in asa fel incat nu pot sa aiba grija de copii decat dupa numite ore n-au de ales si apeleaza la bone.
Iar cu alaptatul: fiecare alege limita propriei decente. Si exista si acele pompe pentru mamele care vor sa-si hraneasca copiii cu lapte matern si sunt nevoite sa apeleze la biberoane.
Cat despre deschisul unei carti: nu cred ca actiunea in sine, plina de magie pentru noi, e probelma aici. Ci lipsa de curiozitate si de interactiune a copiilor care faceau subiectul articolului. Pana la urma poti sa ai seri minunate alaturi de copilul tau citind si dintr-un e-book. Sunt atatea carti minunate si atatea trucuri inventate in cartile pentru copii cum nu existau acum 20-30 de ani pe care e pacat ca unii copii le vor rata, dar parinti care vor lasa copiii in fata televizorului deschis vor exista oricand!
Loredana, hai sa-ti spun o scurta poveste, reala din pacate, spusa mie de cineva de foarte mare incredere.
Educatoare fiind, s-a confruntat recent cu o situatie mai neobisnuita: un copil urina pe peretele din baie, in fata toaletelor. La inceput l-a pedepsit, pana la urma a abordat problema pe toate partile. Copilul nu s-a lasat si pace! De cate ori mergea la toaleta, facea “nevoia” in locul lui obisnuit. Intr-un final, decide educatoarea sa discute cu mama copilului. Raspunsul: “Doamna, imi pare rau, dar cred ca e din vina mea. Mi-a fost greu sa invat copilul sa faca la toaleta, de teama sa nu cada in toaleta. Acasa urineaza in ghivecele de flori.” Raspunsul e redat mai mult sau mai putin exact, dar e irelevant. De asemenea, nu-mi amintesc exact varsta copilului, dar sigur peste 3-4, deci, din nou, irelevant. La inceput am ras. In hohote. Pe urma am realizat grozavia: lumea s-a prostit de tot!
Mi se pare nu cinic ci ipocrit sa sustinem ca avem nevoie de prostanaci si analfabeti ca sa ne spele masinile. Dovedim gandire limitata daca ne temem de o lume plina de licentiati. In acea lume probabil masinile s-ar spala singure, asta pentru cine nu intelege ca o facutate se face nu pentru a lua o leafa mai mare facand o munca de cretin ci pentru a returna ceva omenirii. Oamenii nu sunt impartiti intre idioti si genii in functie de studii. Gasim in toate mediile si idioti si genii.
Eu nu sunt impotriva cresterii copilului cu ajutorul unei bone iar cand e vorba de o bunica e si mai bine dar sunt impotriva renuntarii la momentele obligatorii pe care
trebuie sa le petreaca pruncul cu mama, respectiv tatal. Baita, povestea inainte de culcare, mesele, ba chiar sunt impotriva obiceiului de a lasa un bebelus singur in camera lui peste noapte, supravegheat doar de un aparat ce transmite sunete in dormitorul parintilor.
Daca stam sa ne gandim la felul in care erau crescuti copiii nu foarte demult, adica de catre mama care nu avea slujba ci se dedica cresterii si aducatiei lor, putem concluziona ca evolutia omenirii din punct de vedere moral (cei sapte ani de acasa) sau dezvoltarea normala a individului ce cuprinde invatarea lucrurilor elementare de lipsa carora suntem oripilati acum atunci putem aduce un omagiu meritat femeii. Deci lipsa mamei din
viata copilului produce carente aproape irecuperabile.
@Ana Ai dreptate in ceea ce priveste cartea. E incredibil – dar ma gandesc ca daca nu li s-a cultivat… nu stiu. Stii cum e: daca te obisnuiesti cu ceva si nu e bine, cu greu de dezveti. Se poate, dar mai greu. Oricum, e incredibil ca, iata, se aduna atat de multe exemple si din intreaga lume. Iti multumesc si pentru cele prezentate de tine.
@Bibi Stii ca exact ce zici tu imi aduce aminte de o alta faza – bine, nu cu asemenea consecinte. Ceea ce ai subliniat minunat prin exemplu – si iti multumesc pentru vizita si comentarii si sper sa mai revii – este ca parintii pot face mare rau. Din pacate insa da, se gasesc scuze pentru orice…
@Limpede Eu sunt de acord ca daca toata lumea ar fi manager n-ar avea cine sa dea telefoane pentru a face confirmari la un eveniment, cine sa stranga gunoiul si asa mai departe. Sigur, unele pot fi facute automat, altele nu. Nu sunt insa in niciun caz de acord ca trebuie ca de mici sa fie lasati si departajati astfel copiii. Unui copil trebuie sa ii oferi posibilitatea de a-i descoperi talentul/talentele, sa ii trezesti curiozitatea, sa il ajuti sa invete si sa ai in el pe cineva alaturi de care ti-ar placea sa traiesti. Nu sunt de acord ca o femeie de serviciu sau cineva care spala o masina trebuie sa fie analfabet.
Despre mama si copil sunt multe de spus intrucat nu mereu mama alege sa munceasca, se poate sa fie nevoita. Din pacate putine mai sunt cazurile in care tatal isi permite sa tina o familie – si, pe de alta parte, si femeia are nevoie de interactiune si de altceva in afara de scutece, biberoane si olite. Insa, si repet, am lucrat din ziua in care am venti acasa (asa a fost sa fie) nu inseamna ca iti ignori sau nu ai grija de copil. Lucrezi noaptea tarziu, lucrezi cand doarme – dar stai cu el, te joci cu el, il inveti, il ajuti sa descopere lumea, ii descrii ce vede si asa mai departe.
Si eu cred ca daca exista o bunica pe mana careia sa ai incredere sa iti lasi copilul (ca sunt si unele cu care nu l-ai lasa) si daca il poate creste (tineti cont ca varsta de pensionare e acum mult mai inaintata) atunci e ok. Daca nu, chiar si cu bona, tot stai cu el ziua. Si depinde ce bona ii iei – ca doar vezi daca are sau nu progrese. In mod normal seara vii de drag sa stai cu copilul care de drag iti arata ce stie nou (si da, o vad eu la fi-miu de 7 luni jumate care daca sta la mamaie 2 zile – mai ales acum cand am mers la doctor sau cand am iesit la cate-un film – tine mortis sa imi arate ce stie nou (sunete, gesturi etc.). Copilul se dezvolta. E curios din fire. Vrea sa invete. Dar trebuie sa ii cultivi acest lucru si sa il ajuti.
Si eu sunt de parere ca parintii ii dau copilului acei sapte ani de acasa (care acum tind sa devina din ce in ce mai putini cu radinita obligatorie si clasa 0) – insa intrebam mai sus: ce facem cu cei care nu au cum sa invete copiii cei sapte ani de acasa pentru ca ei, parinti, nu ii au (si se vede din comportament)?
Si ce poti face atunci cand vezi ca acesti copiii nu sunt ajutati sa se dezvolte cum ar merita? E oare indicat sa ajungi sa reclami la stat? Cum e oare mai bine? Ar trebui niste campanii de educare? Ce solutii ar fi oare cu adevarat la indemana si de impact (a se intelege preluate de parintii care isi lasa copiii sa ajunga in asemenea situatii de cum sunt prezentate)?
Remember, this can be the agency responsible
for the outreach, licensing, and implementation of, you
guessed it, money to the pockets of small business owners justin timberlake 2014 tour dates thus, you is going to be repaying several unique loans
at a variety of interest levels.
You actually make it seem so easy with your presentation but I find this matter to be really something that I think I would never understand.
It seems too complex and very broad for me.
I am looking forward for your next post, I’ll try to get the hang of it!
My web page :: natural cellulite treatment caffeine (Refugia)
Quality content is the secret to be a focus for the
people to go to see the website, that’s what this website is providing.
There is definately a great deal to learn about this issue.
I love all the points you made.
My web blog – hydroponic growing systems
I discovered your weblog web site on google and check some of your early posts. Continue to maintain up the especially superb operate. I just further up your RSS feed to my MSN News Reader. Searching for forward to reading more from you later on!
[url=http://cheapjordangg.metroblog.com/green_smoke_coupon_for_greatest_deals_in_e_cigarettes]sneakers for cheap[/url]
Informative article, totally what I needed.
My website: pick up lines tumblr blog
Color plays a primary purpose inside a prom dress during the specific night. It will enhance your epidermis tone. For the becoming impression, you can emphasize your amount by means of diet pigments just like wine, profound gray, do green, night glowing blue, wine red, powdered cocoa, and also the fairly neutral shades with beige, black, greyish, precious metal, silver, along with taupe. Prom dresses are often elegant social gathering gowns, very long plus softly stunning. cheap sweetheart prom dresses may very well be in accordance with the style of your get together as well as they can you need to be regular basketball dresses. There’s no conventional strategy to define the actual “best promenade dress”. It does not take a bed that can make you’re feeling stunning and create the ideal image-sweet, innocent, attractive or simply spectacular. Typically the most popular prom dresses are usually silk, sequined, old-fashioned trends, small black gown, the particular irregular hem sprained ankle gown, the hanky sprained ankle treatment and also the traditional Cinderella tennis ball dress.