Ce faci cand incerci cu anii sa ramai insarcinata si nu ai noroc
Asa cum am spus odata cu crearea ei, rubrica Mom stuff isi propune sa aduca in atentie diverse subiecte legate de familie, copii, parinti si conexe. Am vorbit despre cum este cand esti insarcinata, iar astazi voi vorbi putin despre reversul medaliei: ce faci cand nu reusesti sa ramai gravida.
Marturisesc ca am pornit acest subiect pentru ca stiu prin ce trec persoanele care vor copii si nu pot avea. Am cateva prietene care trec sau au trecut (da, am si cazuri fericite imprejur) prin aceasta drama. Pentru ca este o drama si deseori cei din jur nu fac altceva decat sa raneasca mai rau, cu sau fara voie.
Si am o rugaminte: daca aveti cazuri in familie sau printre prieteni ori daca voi treceti prin asa ceva, va rog sa comentati aici, sa impartasiti experiente, sfaturi utile celor care vor citi insemnarea.
Iata si experienta unei prietene, Simona, care a asternut in cateva randuri ce simte si cum este totul:
Trec luni, ani de zile si in fiecare zi te intrebi “Oare cand voi avea si eu un copil? Voi reusi, pana la urma?”. Luna de luna speri ca poate acum… pentru a ti se frange din nou aripile si a relua “lupta”, cea mai grea din toate: lupta de a deveni parinte, de a fi si a te simti “normal”. Pentru ca este o lupta, cu adevarat. Cu toate temerile care te bantuie, cu incompetenta sau indiferenta medicilor, cu timpul care trece implacabil, cu propria neputinta fizica, emotionala, financiara. Iti pui speranta in minunile medicinei, ca doar suntem in mileniul 3 si, teoretic, avem acces la cele mai noi proceduri de infertilitate, dar… cand ajungi in clinicile si spitalele din tara realizezi ca acele “minuni” raman adesea doar vise sau promisiuni. Te intrebi la infinit cu ce ai gresit, “De ce eu? De ce noi?”… fara raspuns. Si asa, pe masura ce trece timpul in zadar si toate incercarile – traduse cu prisos in timp, energie si bani – se transforma in nereusite, ajungi sa suspini la fiecare imagine si reclama cu bebelusi, sa admiri pe strada copiii necunoscutilor si sa-ti invidiezi prietenii care au avut sansa de a deveni parinti fara prea mari eforturi sau – ironia sortii! – intrerup sarcinile fiindca nu-si (mai) doresc copii.
Dar cel mai tare doare cand te intreaba cunoscutii “Dar voi ce mai asteptati?! De ce nu aveti copii?”. Pentru ca nu stii ce sa le raspunzi. Pentru ca nu mai ai puterea sa-ti explici drama iar si iar si nu mai poti suporta privirile compatimitoare sau incurajarile de complezenta. Si nici nu-ti folosesc nimic, ba chiar te jignesc unele “sfaturi” altminteri bine-intentionate, dar de cele mai multe ori inutile sau chiar jignitoare (cum ar fi “mai schimbati pozitia” sau “ati fost la medici?” – da, evident ca am fost, si inca la cati, ca nu sta nimeni sa sufere in tacere de infertilitate fara sa miste un deget). Asa ca, va rog, va implor, nu va mai intrebati rudele, prietenii, colegii, cunoscutii de ce nu au copii. Chiar daca zambesc amar, ii doare de fiecare data, credeti-ma. Si e greu de inteles ce e in sufletul lor, al celor care nu isi doresc decat sa devina parinti.
Pornesc de la cuvintele Simonei si incerc sa subliniez cateva aspecte importante.
Sfaturi pentru ceilalti:
- nu mai intrebati pe toata lumea – cuplu casatorit sau nu si chiar femei singure – de ce nu au copii. Daca vor sa aiba si nu reusesc sa stiti ca nu o sa va impartaseasca toata drama. Iar intrebarea cu “Voi cand” doar rasuceste cutitul in rana si, cum spune Simona, primiti zambete si raspunsuri ocolitoare – “Cand o vrea”, “Mai incolo” etc. Sa stiti insa ca in spatele acelor zambete oferite pe moment se pot ascunde ore de plans si durere acasa.
- daca vreti sa ajutati, ascultati si incercati sa va ganditi la solutii sau sa oferiti un gand bun. Nu, glumele simple – apropo de cea amintita de Simona – nu ajuta, doar ranesc. Chiar credeti ca la ce e simplu nu s-au gandit si ei? Chiar credeti ca glumele nu le aud de n ori? (un alt motiv pentru care lumea nu vorbeste despre problema.) Daca o persoana va investeste cu atata incredere incat sa va impartaseasca existenta acestei probleme incercati sa ajutati persoana. Uneori puteti face asta doar ascultand, poate oferind un sfat din ce ati vazut la prieteni si asa mai departe. Solutii se pot gasi. Ideea e insa ca problema trebuie tratata cu seriozitate.
Sfaturi pentru cuplurile (si mai ales pentru femeile) care nu pot avea copii
- incercati sa nu va lasati influentata viata profesionala de aceasta problema personala – este poate cel mai greu de facut. Sa ai de lucru este foarte bine in ziua de azi. Numai ca deseori problemele de acasa pot influenta cum muncesti. Din pacate insa, mai ales daca vorbim despre o situatie care se intinde pe luni in sir, poate chiar ani, ideal e ca la serviciu sa nu se simta problema. Lucrurile sunt separate si, oricat de cinic ar parea, angajatorii va platesc pentru a munci nu pentru a va consuma in problemele personale si a nu da randamentul dorit.
- ambii membri ai cuplului trebuie sa faca teste. Da, se poate intampla ca problema sa nu fie la ea ci la el. Dar intr-un cuplu si pentru a avea un copil e nevoie de doi, asa ca ambii parteneri trebuie sa isi faca diverse controale.
- nu va lasati pana nu gasiti un medic cu care sa va puteti intelege foarte bine – conteaza enorm sa puteti avea incredere completa in doctorul cu care vorbiti. Sa plecati incarcati de energie pozitiva de la el, sa aveti o persoana care sa va ofere toate datele necesare, care sa caute toate modalitatile care va pot ajuta.
- nu renuntati – Ok, daca aveti 60 de ani e o idee, insa multi ani merita sa nu renuntati, sa nu lasati testele negative sa va determine sa nu mai incercati.
- incercati sa fiti cat mai putin stresati de situatie in sine. Nu va ganditi musai la zile, ore si alte asemenea. Lasati lucrurile sa mearga de la sine. Stresul, din pacate, dauneaza grav. Gasiti-va modalitati de a va relaxa, incarca bateriile.Â
Sperati, aveti incredere si nu uitati ca uneori copilul apare atunci cand ai incetat sa mai speri ca il vei avea. Iar cand ramaneti insarcinata aveti grija de voi astfel incat totul sa mearga bine. E cel mai important lucru in acea perioada!
In final adaug doar ca a nu avea un copil, a nu reusi sa ramai insarcinata cand incerci tot felul de tratamente – si cele naturiste, si cele recomandate de medici, nu e un nimic ci, dimpotriva, e o problema si, chiar mai important, e o drama. Exista un forum despre infertilitate al unei asociatii (//forum.infertilitate.com/), acolo sunt multe povesti dureroase, dar si cateva de succes, dupa ani de suferinta.
Asa cum spuneam vad acest post ca unul pe care imi doresc sa il completam impreuna. Va invit sa adaugati sfaturi – fie pentru cei care incearca sa aibe un copil, fie generale – si experiente. Iar comentatorii obisnuiti, daca doriti sa pastrati anonimatul, puteti lasa comentarii cu pseudonim.
Cred insa ca e o discutie pe care merita sa o purtam deschis, onest.
Ati trecut prin aceasta drama? Ati reusit sa aveti un copil?
Traversati acum aceasta perioada? Ce va doare/nemultumeste cel mai mult? Ce v-ati dori sa puteti face si nu aveti acces?
Ce va deranjeaza la cei din jur? Cunoasteti cazuri de cupluri care au avut aceasta problema – sau o au acum?
Insemnari similare
Related Posts
-
Un nou computer tomograf pentru Spitalul Grigore Alexandrescu prin campania “Mi-e pofta sa fac bine”
-
Expozitie de personaje realizate din Lego la Afi Palace Cotroceni
-
Pate Bucegi si o idee de personalizare foarte buna pentru copii
-
A doua dezbatere: regim vegetarian vs. carne. Care este cea mai buna alimentatie pentru copil?
In Romania societatea ne “taxeaza”pe toti de la mic la mare. Pe parinti ii stoarce de bani inca de cand e copilul in burta. Se stie cat de mult se cheltuie cu analizele, ecografiile, bani pe la cabinetele ginecologilor, plic cand nasti copilul, plic pentru moasa, pentru asistenta, plic sa poate si taticul sa vada puiutul, etc. Nici nu-ti revii bine cu bani si incepe medicul pediatru, medicul de familie, farmacista. Cand e copilul mai maricel incep altele gradinita, scoala, liceul, facultatea, bani pe carti, pe meditatii, pe cursuri. Niciodata parinti nu scapa de dat bani. Voi, cei din cuplurile infertile erati o nisa de la care nu se luau bani grei si uite baietii destepti au gasit solutia: va vind vise, FIV-uri si alte lucruri imaginare pe bani grei. Mai bien v-ati plimba, mai bine v-ati axa pe cariera, pe dragoste…..voi alegeti singuri sa suferiti. STIU UN CAZ REAL.
In Romania societatea ne “taxeaza”pe toti de la mic la mare. Pe parinti ii stoarce de bani inca de cand e copilul in burta. Se stie cat de mult se cheltuie cu analizele, ecografiile, bani pe la cabinetele ginecologilor, plic cand nasti copilul, plic pentru moasa, pentru asistenta, plic sa poate si taticul sa vada puiutul, etc. Nici nu-ti revii bine cu bani si incepe medicul pediatru, medicul de familie, farmacista. Cand e copilul mai maricel incep altele gradinita, scoala, liceul, facultatea, bani pe carti, pe meditatii, pe cursuri. Niciodata parinti nu scapa de dat bani. Voi, cei din cuplurile infertile erati o nisa de la care nu se luau bani grei si uite baietii destepti au gasit solutia: va vind vise, FIV-uri si alte lucruri imaginare pe bani grei. Mai bien v-ati plimba, mai bine v-ati axa pe cariera, pe dragoste…..voi alegeti singuri sa suferiti. STIU UN CAZ REAL.
noi cei de sus….suntem prietene si prieteni, suntem colegi si am comentat subiectul impreuna
Eu sunt de parere ca fiecare este dator sa incerce sa aibe un copil, indiferent de mijloace, pentru ca daca te plafonezi de la bun inceput nu o sa simti niciodata fericirea pe care ti-o da un copil
Indiferent cat ti-ar spune unul si altul ca este minunat sa ai un copil nimic nu se copara ca atunci cand sti ca este doar al tau (si sunt foarte multe cazuri care au reusit )
Si indiferent cati bani cheltuiesti copilul tau merita toti banii
Alina, cine spune ca fiecare e dator sa incerce sa aiba un copil???? Societatea vrea indivizi sanatosi si daca copiii sanatosi sunt facuti de femeile fertile hai sa le lasam pe ele sa faca treaba asta. Copilasi facuti in eprubeta sau in urma tratamentelor facute ani de zile!!!! waw !!! cine vrea asa ceva, ai idee cat de afectat e bebele, de medicamentatia si gandurile extreme ale mamei? asta in cazul in care iese un copil. Daca o tipa vrea cu orice pret copilul ei chiar trebuie sa il aiba asa in orice conditii, chiar si in conditii duse la extrem??? Incerci, incerci dar nu vezi ca aici femeile au inceput sa spuna de mame purtatoare, FIV, inseminare cu sperma furata de la vreun amorez al unei prietene care s-a induplecat sa te ajute, etc. Daca v-ati dori copii sanatosi poate ati mai reflecta si nu prea v-ar surade sa-i faceti asa oricum si poate Dumnezeu v-ar ferici cu asa ceva, dar voi va doriti copii din egoism, doar asa sa aveti si voi. Concentati-va pe alte aspecte ale vietii, buucrati-va de ce aveti si nu mai alegeti sa suferiti uneori dand vina pe alti oameni, pentru ce nu aveti, nu aveti pentru ca poate sunteti bolnave si natura stie ca e mai bine sa nu aveti. Nu spunem sa nu va tratati mici probleme de sanatate dar cand te pui contra firi – nu e bine. Noi bandu-ne cafeaua, la job, am discutat de acest blog gasit pe net si chiar am vrut sa va ajutam cu niste sfaturi, si eu si cumnata mea suntem mame, colegul nu e, urmeaza la rand….dar sincer nu intelegem toata nebunia voastra.
Stim mame care se pregatesc pentru a deveni mame, o fac in liniste sufleteasca, punandu-si viata in mainile lui Dumnezeu, nu iau un algocalmin toata sarcina, nu fac cezariene (doar daca in momentul nasteri este necesar), alapteaza, nu fug de realitate – traiesc viata asa cum a facut-o cel de sus, cu bune si rele. Dar sa vrei sa ai un copil asa cu orice pret, “trecand cu picioarele pline de egoism” peste regulile firesti ale naturi, regretam dar noi nu intelegem.
Fiecare este dator sa incerce sa aiba un copil, indiferent prin ce mijloace? asta crezi tu Alina? crezi asta cu tarie?…..atunci trebuie sa crezi cu tarie ca si in alte aspecte ale viaetii ar trebui sa facem orice indiferent prin ce mijloace…..si BANI trebuie sa facem toti indiferent prin orice mijloace. De BANI are nevoie orice om ca sa supravietuiasca si totusi nu e chiar orice permis. FAra copil poti tari axandu-te si evoluand la maxim in alte aspecte ale vietii. Si cu toate astea – DUPA RATIONAMENTUL TAU – si dupa gandirea egoista si egocentrista a multor femei, barbati, cupluri infertile…..toata lumea ar trebui sa faca orice, prin orice mijloace. Pai voi UNII dintre oameni infertili, barbatii sterili si femeile sterpe inseamna ca ati hotarat sa se faca orice, chiar si lucruri nenaturale. OK, atunci ganditi-va ca sunteti implicati in traficul cu embrioni umani, ca ovulele si sperma voastra ajunge cine stie pe unde, poate chiar prin retele de pedofilie. Si nici nu aveti de ce sa va ingroziti ati consimtit, sunteti parte a traficului de embrioni, faceti lucruri nenaturale. Trebuie sa-i credeti pe cei ce sunt in spatele acestor retele….SI EI FAC ORICE, PRIN ORICE MIJLOACE, doar ca o fac pentru BANI.
AVETI GRIJA! APROPO, cei care se ocupa cu asemenea proceduri, aia de-i vedeti voi ca infaptuitorii miracolelor mai presus de Dumnezeu, dau marfa de cea mai buna calitate (embrionii vostrii cei mai viabili) DIRECT LA EXPORT….normal pe bani multi. HAI SA-I CREDEM SARACUTI CA AU SI EI NEVOIE DE BANI ASA CUM SI VOI VRETI SA AVETI EGOISMUL SATISFACUT PRIN ORICE MIJLOACE, CHIAR SI NENATURALE.
Avem liberul arbitru…..si soacra mea (fosta) avea acum 40 de ani probleme si greutati mari in a adeveni mama….se intelege ca in final devenind soacra mea pentru o scurta perioada inseamna ca a reusit pana la urma sa faca un copil. Atunci demult in tineretea ei, cand a aflat ca barza nu prea vine pe la ea a fost nenorocire, a inceput sa se faca luntre punte. Aceasta lupta inversunata cu ciuda pe cei din jur care oricum nu aveau treaba cu ea, cu consum de energie, timp si bani, cu blesteme, cu multe incercari esuate, cu coaserea colului uterin, cu stat prin spitale a devenit propriul ei razboi. A iesit din ea tot ce se putea mai urat. A aparut si copilul (sotul meu) dar ea era gata plutista, egoista, ratata. Nu l-a iubit, nu l-a sustinut, nu l-a apreciat, nu l-a incurajat….toate au fost cu NU in fata. Deci pentru ce a luptat ea asa cum faceti si multe din voi? va spun eu a luptat sa invinga ce destinul a incercat sa ii transmita, si anume ca nu era facuta sa fie mama. Mama esti si daca faci fata dupa ce reusesti!
Ca sa va lamuresc si cu partea de a face un copil cu tratamente trebuie sa stiti ca el, copilul facut asa cu tratamente, hormoni si alte artificii, cel care a fost sotul meu pentru 3-4 ani era afectat grav. Permanent, inca de la nastere a fost bolnav, nu are rost sa va spun cate boli a avut, cat a stat prin spitale, are hepatita pe viata, cu intimitatea era la pamant( nu spun ca era impotent dar era afectat) , emotional a fost si este un fricos, un puieril, fiind crescut de o asa egoista care si-a intins tentaculele de caracatita egoista in toata viata lui acest om e destul de trist. Nu mai sunt cu el, din cauza ei, dar au trecut de la divortul nostru 15 ani….nici el fiul nu mai e cu ea, Nu au nici o relatie, ea bea, fumeaza, vrea barbati, chiar si acum la 60 de ani, tot egoismul ei e la putere.
Constat ca s-a ajuns aici ca toata lumea sa critice modalitatile moderne si de ajutor oferite oamenilor care isi doresc un copil dar nu pot avea unul. Medicina si stiinta progreseaza tocmai pentru a ne face viata mai usoara, mai frumoasa.
Eu una stiu multe cazuri – multe! – si in Romania si in alte tari – de copii rezultati ca urmare a unor tratamente, inclusiv fertilizare in vitro – si NICIUNUL nu are probleme. Familiile pe care le stiu eu si-au dorit mult un copil, au incercat ani de zile, mai multe proceduri chiar, iar astazi au copii de varste diferite si sunt, toate familiile, foarte fericite, copiii sanatosi, fara nicio problema.
Asadar solutii exista si dau si rezultate 🙂
Revin de asemenea cu rugamintea de a mentine raspunsurile intr-un limbaj frumos, fara insulte, injuraturi etc. altfel mesajele vor fi moderate. Cateva de mai sus sunt foarte la limita!
Cat despre copii si sanatate, aceasta este o chestiune delicata, pentru ca de asemenea am prietene si cunostinte cu copii rezultati in mod natural si care sunt bolnavi non-stop. E o mirare daca iti spune ca le e copilul sanatos. Din pacate sunt cazuri si cazuri.
Faceti FIV pe creier si transplant de inteligenta doamnelor care doriti ca medicina sa va sature EGO-ul, vreti ca medicina moderna sa va salveze de toate lipsurile, ca de aia unele isi pun silicoane mai mari decat capul iar altel isi doresc copii si de-ar fi sa-i smulga din cer iar pe alti nascuti si sanatosi au ciuda. Doamna aveti cumva ceva cu punctele de vedere diferite de ale dvs? Nu e chiar normala bucuria draceasca cu care ati scris despre copii nascuti normal dar bolnavi non stop, copii ai cunostintelor dvs. Si daca se nasc normal, spre exmplu, e tot degeaba daca au mame din astea ipohomdre care ii umfla cu tratamente. Vedeti tot la tratamente ajungem.
ÃŽmi permit să intervin deÈ™i nu am mai făcut-o demult la această postare. ÃŽn primul rând, “doamna” Loredana e pur È™i simplu creatoarea/proprietara acestui blog, prin urmare, consider că ar avea dreptul la orice opinie doreÈ™te să aibă la dumneaei pe blog. Mai mult, dumneavoastră tot datorită binevoinÈ›ei dumneaei de a scrie acest articol aÈ›i ajuns să comentaÈ›i aici. E drept, fiecare avem păreri împărÈ›ite în legătură cu subiecte delicate precum e acesta, dar nu cred că aceste opinii ne-ar da vreun pic dreptul de a jigni sau a denigra alte persoane sau puncte de vedere. Fiecare își trăieÈ™te viaÈ›a după cum consideră că e bine pentru sine È™i nu cred că ar trebui să fie inferiorizat sau blamat doar pentru că propria alegere nu e în concordanță cu ideile preconcepute populare.
ÃŽntradevăr, aÈ™a cum se afirmă È™i-n articol, nu cred că e indicat să “punem sare pe rană” atunci când È™tim că există o problemă, dar nici să dăm sfaturi necerute È™i să condamnăm alegerile fiecăruia.
Cu ce-ar fi mai prejos, întreb, un român educat, cu studii superioare dar căruia îi e mai greu, din diverse motive, să procreeze prin mijloace naturale … decât un rrom care are, natural, peste 10 copii care, în schimb, majoritatea riscă să ajungă instituÈ›ionalizaÈ›i de mici sau răufăcători la varsta adultă?
Părerea mea e că nimeni n-ar trebui blamat pentru cum alege să-și trăiască viața, atâta timp cât nu intervine în libertatea celorlalți. În rest, există justiția divină pentru fiecare dintre noi. Nu e nevoie ca și noi, oamenii s-aruncăm cu prima piatră.
@Diana Important este sa nu ajungem in nicio extrema. Daca medicina nu este buna, atunci nimeni nu ar trebui sa aiba parte nici de medicamente, nici de operatii, de nimic. Sa ne intoarcem la inceputul lumii – ori lucrurile nu stau deloc asa.
In plus, una este sa ai nevoie de putin ajutor, alta este sa nu se poata face nimic.
Fiecare are insa dreptul sa aleaga.
Sunt mama de copil aparut pe cale naturala, dar am prietene care isi doresc copii si care, dupa ani de incercari nu ii au. Si, apropo de medicina, la una s-a descoperit o infundare a trompelor. Trebuia sa nu se duca la doctor, ca sa nu afle, sa nu le aibe desfundate si acum sa fie insarcinata? Eu zic ca nu.
Comentariul dumneavoastra ramane aici DOAR pentru ca Gabitza a apucat sa raspunda. Alte comentarii scrise in acelasi stil nu vor ramane online.
Respect dreptul la parere, dar blogul acesta este casa mea, iar la mine acasa lumea vorbeste frumos si nu ii insulta pe ceilalti membri.
@Gabitza Ai perfecta dreptate: fiecare alege daca doreste sa aiba sau nu copii – sunt si cupluri care aleg sa nu aiba pentru ca nu vor si in niciun caz nu ar trebui condamnate – si ce face pentru a avea acest copil. Cat timp nu omoara pe nimeni, nu fac rau altora nu cred ca este cazul sa aruncam cu piatra. Bine zis! Multumesc frumos!
Eu nu inteleg de ce vorbesc cu atata hotarare despre tratamentele de infertilitate si despre infertilitate niste oameni care nu au trecut prin asta si care habar nu au ce insemna. Cand spuneti ca cei care se trateaza pentru a avea un copil sunt de condamnat pentru ca fac lucruri “nenaturale” voi stiti ce inseamna de fapt lucrurile alea “nenaturale”??? Voi stiti care sunt motivele pentru care e posibil ca un copil sa nu vina? Nu sitit nimic dar va grabiti sa judecati, sa ziceti ca daca Dumnezeu nu iti da sa taci din gura si sa-ti vezi de cariera. Atunci de ce un bolnav de cancer se mai trateaza? Daca Dumnezeu asta i-a dat inseamna ca el trebuie sa moara, nu? de ce se mai trateaza, de ce lupta pentru viata lui? nu face lucruri “nenaturale” facand toate acele tratamente ca sa-si salveze viata? INFERTILITATEA ESTE O BOALA! Da, este o boala ca oricare alta si pentru asta exista medicina, pentru a trata boli, pentru a ajuta oamenii. Va dati cu parerea ca sa va aflati in treaba, habar nu aveti ce inseamna dorinta de a avea un copil dar va grabiti sa-i judecati pe cei care lupta pentru a aduce un copil pe lume.
Este intr-adevat foarte usor sa se judece si sa se critice. Putin stiu cum este sa nu ai un copil, sa vezi cum luna de luna miracolul nu se intampla.
Asa cum spuneam am scris insemnarea din suflet, venind din experienta unor prietene si din multe alte zone.
E pacat ca oamenii au aceasta reactie – tocmai de aceea multi aleg sa nu isi impartaseasca aceasta tristete.
Cum spuneam mai sus, oamenii adesea fac glume mai putin inspirate, dau replici taioase in loc sa incerce macar o clipa sa fie empatici, sa isi imagineze cat de greu le este celor cu aceasta problema.
Mi-au dat lacrimile citind acest articol, in care ma regasesc si eu, ca sute de alte femei, din nefericire…Ne luptam cu infertilitatea de aproape noua ani si atata timp cat voi respira, nu voi inceta sa sper si sa cred ca imi va veni si mie randul sa-mi tin copilul in brate ! Legat de comentariile de mai sus, nu am avut rabdare sa citesc tot pentru ca sunt consternata de atata ignoranta… In fine, nu vroiam sa spun decat un singur lucru celor care judeca dorinta si eforturile unui cuplu de a avea copii : nici macar nu va doresc sa traiti ce traieste un cuplu care isi doreste copii si nu reuseste sa ii aiba ! O viata frumoasa tuturor !
Magda, iti doresc din suflet ca visul tau sa devina realitate 🙂 Din pacate da, multi sunt ignoranti, rai, incapabili sa se gandeasca la altii.
Imi pare rau sa aud ca si tu te confrunti cu aceasta problema si iti multumesc ca ai lasat un mesaj aici. Sper sa ai ocazia, cat mai curand, sa imi spui si ca lucrurile s-au schimbat in bine. Eu iti doresc din suflet sa ai un copil al tau:)
Tot observând prin comentariile de aici că începe să se ajungă la mărturisiri È™i destăinuri personale, din experienÈ›e prorpii, îmi permit să descriu È™i eu un caz pe care-l cunosc destul de îndeaproape. Și anume cazul unor părinÈ›i, care deÈ™i aveau o fată născută È™i concepută pe cale naturală, în tinereÈ›e (deci nu aveau nevoie să-È™i demonstreze nimic, că POT sau mai È™tiu eu ce), din păcate, la vârsta de 13 ani a acestei fete, s-a întâmplat un accident regretabil È™i astăzi, ea nu mai este printre noi. PărinÈ›ii ce-ar fi trebuit să facă? Să se resemneze că dacă le-a murit copilul nu le-a “fost dat” să fie părinÈ›i, să se bucure de acest fapt minunat ? Sau să își urmeze dorinÈ›a arzătoare de a avea totuÈ™i un sufleÈ›el pe care să-l vadă crescând È™i care să-i aline la bătrâneÈ›e? Ceea ce au È™i făcut … Unica problemă a fost că, la vârstele dumnealor de atunci (38 respectiv 43 dacă È›in minte bine), procrearea pe cale naturală era atât mai riscantă cât È™i un pic mai puÈ›in probabilă – repet, datorită vârstei; putuseră prima oară concepe un copil pe cale naturală aÈ™a că nu era cazul de probleme – . Cu toate astea, cu ajutorul a 3 încercări de FIV, abia a3a reuÈ™ită astăzi au un băieÈ›el cât se poate de sănătos, isteÈ›, de aproape 5 aniÈ™ori care în toamnă va intra la È™coală în clasa pregătitoare.
Astfel, îmi permit să întreb pe toÈ›i cei care afirmă că încercările de ajutor medical sunt doar pentru EGO-ul personal. ÃŽn ASTFEL de cazuri, cum aÈ›i proceda ? Te poÈ›i resemna oare la pierderea unui copil pe care l-ai crescut câțiva ani buni ? Te auto-convingi că Cineva acolo Sus nu a vrut să fii părinte ?? Mi-e greu să cred …
PS: Cazul îmi este foarte cunoscut și foarte apropiat deoarece fata în cauză, care astăzi nu mai este din păcate printre noi, mi-a fost colegă și prietenă bună în școala generală.
Mi se pare nerealist sa-i spui cuiva, dincolo de un verdic medical, ca va veni un copil in viata lui. In anumite cazuri, ca si al meu, nu se va forma o sarcina. E dureros dar poti sa accepti adevarul si sa te obisnuiesti cu situatia. Nu vei naste un copil, oricat de relaxata vei deveni, dar il poti adopta.
@raluca stroie, stroie mara, mircea, Diana — aveti niste mentalitati fff vechi… ganditi precum bunica careia i-am cumparat un aparat pentru dureri de spate (apare la TV pe toate canalele) si nu il folosteste pentru ca e “mana diavolului” :))
Eu am un copil perfect sanatos conceput in urma unui TRATAMENT. Da!!! am calcat in picioare legile firesti ale naturii, da! m-am pus contra firii, da! am dat bani la analize, ecografii, anestezist, doctori, asistente, pediatru etc. si voi da si la gradinita, scoala, faculate, carti etc. pentru ca il iubesc mai presus de orice si nu va conta ca nu am o cariera sau nu m-am plimbat de banii castigati asa cum va doriti voi si nu puteti deoarece ati urmat “legile firesti” si v-ati “fericit” cu un copil pentru ca asa a vrut D-zeu, nu voi. Cu siguranta copilul meu este si va fi de miliard de ori mai iubit de noi decat copiii vostri… in primul rand pentru ca nu il vad ca pe o mare risipa de bani, nu ma uit la el si vad zeci de oportunitati piedute, nu vad in el EGO-ul meu satisfacut, ci sange din sangele nostru, O MINUNE, un suflet care a rezultat din multa iubire si care ne smulge zambete de sute de ori pe zi oricat de tristi, suparati sau saraci am fi. Nu cred ca intelegeti despre ce vorbesc si va compatimesc… nu cred ca intelegeti drama celor care trec prin aceasta boala…
A! si pentru ca iubim atat de mult sa avem copii, vom mai infia unul…unul pe care legile naturale l-a dat unora fertili ca voi si care au preferat sa fie EGOISTI si sa puna mai presus viata lor decat cea a unui suflet inocent…
Cred ca oricat am incerca sa va explicam, nu ati intelege…dorinta de a avea un copil vine din foarte multa IUBIRE pe care o avem de daruit… cum sa intelegeti cand vi s-a dat ceva ce nu va doreati iar in comentariile vostre de mai sus apare peste tot cuvantul “BANI”…bani care se duc pe doctori, bani pentru copil, bani pe FIV-uri si alte interventii…
PS: gasiti alte subiecte de discutie la cafele…ceva care nu implica sa ai COMPASIUNE FATA DE SEMENI, sentiment care va lipseste cu desavarsire pe langa multe altele…
ARTICOLUL E SLAB, mai interesante si mai pline de continut sunt unele dintre comentarii. GASITI BLOGURI MAI REALISTE DESPRE SUBIECT, SUNT DESTULE MULT MAI REUSITE. Exact ca Anemari si eu cred ca e aiurea sa indemni femeile sa faca EXCES DE ZEL.
Si spun asta tocmai pentru ca FEMEIA e sensibila. Fie ea femeia mama, fie ea femeia infertila, fie ea femeia mama a unui copil mort, fie ea mama a unui copil mort avortat la cerere…..FEMEIA e delicata, doamna bloger Loredana e putin absurda si tien cu dinti de ce parere are ea.
@Anemari Sunt perfect de acord, este o urare nerealista, la fel cum sunt cele de anul nou cu “sigur va fi un an mai bun” etc. Nimeni nu poate garanta nimic. Poti intr-adevar sa ii spui cuiva ca ii doresti sa se implineasca visul, dar nu ii poti garanta in niciun fel ca se va implini.
Adoptia este intr-adevar o solutie si, asa cum spuneam mai sus, sunt multi copii care pot fi luati chiar de mici, nascuti de mame prea tinere sau care nu ii pot intretine. Si avem si oameni obisnuiti care adopta si multe vedete care au facut-o si care au o familie frumoasa, ori au ajuns ulterior sa aiba si un copil al lor (vezi Luminita Anghel) si tot o familie frumoasa a ramas.
@Dana Cum spuneam, lucrurile avanseaza si ma bucur ca ai impartasit experienta ta. Iti doresc sa iti traiasca copilul, sa il vezi mare si sanatos, sa aiba succes in viata si multa fericire! Iti multumesc ca ai povestit exemplul tau aici!
@Mioara Acesta NU este un blog dedicat subiectului – se vede de altfel ca “mom stuff” este doar o rubrica printre altele, iar aceasta singura insemnare pe subiect si in niciun caz nu exhaustiva, nici nu mi-am propus sa fie. Insa imi permit sa te contrazic: articolul nu este slab pentru ca el vine tocmai din experienta. Sfaturile, daca te uiti cu atentie, nu sunt cu privire la proceduri pentru a face copii, ci privesc modul in care anumiti oameni pot rani cu vorbele lor si cum unele replici ar putea fi evitate. In plus, comentariile au venit la acest post si ma bucur ca au aparut.
Gabitza, iti multumesc ca ne-ai impartasit aceasta poveste de viata. Imi pare rau pentru prietena ta, a fost sigur un moment dificil pentru voi, prietenii ei, si unul groaznic pentru parinti. O incercare dramatica si ma bucur sincer sa aud ca au reusit sa ramana impreuna in aceasta tragedie si ca au gasit puterea de a merge mai departe. Le doresc si eu din suflet sa le traiasca copilul, sa il vada mare si la a lui casa, fericit si implinit!
Multa sanatate tuturor!
Pentru ca s-a ajuns la mesaje absolut insultatoare – pentru unii din cei care au comentat si nu numai – am decis sa inchid comentariile la acest post. Cum am spus, este casa mea, iar cei care au chef de cearta si insulte sunt invitati sa mearga in alte locuri si nu aici.
Imi pare rau pentru toti cei care au avut un punct de vedere expus intr-un mod civilizat si pentru toti cei care ar fi putut lasa o interventie argumentata sau un exemplu de viata, dar tocmai din respect pentru voi si pentru acest blog si pentru ca deja sunt posturi care sunt exagerate, aleg sa las doar informatiile din articol in speranta ca oamenii vor intelege ca acele cupluri care nu au copii trec printr-o incercare foarte grea si ar putea sa fie raniti prin anumite replici date de altii.
Va doresc tuturor multa sanatate si, cum ura cineva mai sus, o viata frumoasa.